Off topic: Regretatul Adrian Păunescu
Thread poster: Liviu-Lee Roth
Liviu-Lee Roth
Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 12:11
Romanian to English
+ ...
Nov 6, 2010

ieri a încetat din viață unul din cei mai mari poeți români, Maestrul Adrian Păunescu, și nu văd nici o mențune din partea colegilor absolvenți ai facultăților de filologie. Lăsând de o parte tribulațiile cu iz politic, rămâne POETUL, marele poet și este un mare păcat să nu recunoaștem acest lucru.
Dumnezeu să-i odihnească sufletul !

liviu


 
Rose Marie Matei (X)
Rose Marie Matei (X)
Local time: 17:11
English to Romanian
+ ...
A. Paunescu Nov 7, 2010

Cred ca majoritatea covarsitoare a colegilor apartine generatiei tinere care nu a mai prins cenacluri si evenimente A.Paunescu. Chiar daca nu a pornit nimeni un fir anume cu acest topic cred ca suntem multi cei a caror adolescenta, studentie sau tinerete le-a fost marcata de aceste cenacluri. Cu siguranta trista trecere in nefiinta a Poetului ne-a reamintit de mica libertate pe care o simteam la acele evenimente, de atmosfera aceea incendiara de la spectacolele lui. Indiferent ca sunt multi ca... See more
Cred ca majoritatea covarsitoare a colegilor apartine generatiei tinere care nu a mai prins cenacluri si evenimente A.Paunescu. Chiar daca nu a pornit nimeni un fir anume cu acest topic cred ca suntem multi cei a caror adolescenta, studentie sau tinerete le-a fost marcata de aceste cenacluri. Cu siguranta trista trecere in nefiinta a Poetului ne-a reamintit de mica libertate pe care o simteam la acele evenimente, de atmosfera aceea incendiara de la spectacolele lui. Indiferent ca sunt multi care l-au hulit si judecat, talentul si profundul sau patriotism raman de necontestat. Dumnezeu sa-l odihneasca !Collapse


 
Cristiana Coblis
Cristiana Coblis  Identity Verified
Romania
Local time: 18:11
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Adrian Păunescu Nov 7, 2010

Viaţa, dublu mixt

Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe,
Din ce în ce mai singur şi mai trist,
Nici nu mai ştiu cât pot să rezist,
Închis într-un ziar şi într-o carte.

Mă-ncredinţez iluziei deşarte
Că mă salvează regăsirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viaţă-n minus şi cu plus de moarte.

Şi, totuşi, nu m-a ocolit norocul,
Deşi mi-a fost întotdeauna greu,
Şi-am transformat în foc destinul meu
Ca, azi, cenuşa să rezume focul.

Şi de-aş cădea, aşa cum cere jocul,
Ca să devin o piesă de muzeu,
Eu tot îi mulţumesc lui Dumnezeu
C-a-ntârziat şi-aşa, prea mult, sorocul.

18 iulie 1997


Poeţii nu mor, devin nemuritori.

[Editat la 2010-11-07 09:42 GMT]


 
Liviu-Lee Roth
Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 12:11
Romanian to English
+ ...
TOPIC STARTER
Mulțumesc, Nov 7, 2010

RoseMarie și Cristiana !

 
Dasa Suciu
Dasa Suciu  Identity Verified
Local time: 18:11
English to Romanian
+ ...
Adrian Păunescu şi mulţi alţi oameni valoroşi Nov 7, 2010

Chiar mă gândeam zilele trecute că ar trebui înfiinţat un fir unde să ne exprimăm gândurile despre cei pierduţi prin moarte, dar vii în suflete.

Eu am avut ocazia să merg la un cenaclu Flacăra pe stadionul din Galaţi, pe vremea comunistă. Nu am cuvinte să descriu atmosfera de atunci ...

Pur şi simplu acum e trist ... foarte trist ce se se întâmplă ...


 
George C.
George C.
Luxembourg
Local time: 17:11
English to Romanian
+ ...
Adrian Păunescu Nov 7, 2010

Eu mi-l amintesc din editoriale şi emisiuni tv din anii trecuţi ca acerb, incisiv, plin de pasiune. Cum Cenaclul Flacara a atins apogeul la sfârşitul anilor 1970 când nici nu eram născut, despre atmosfera de acolo doar mi s-a povestit şi recunosc că nici poeziile lui nu le-am prea citit.
În ultimii ani îmi pare că a fost puţin prezent pe scena publică, dar avem de ce să îi fim recunoscători pentru că a încercat mereu să inspire sau să ţină treaz patriotismul, unii ar
... See more
Eu mi-l amintesc din editoriale şi emisiuni tv din anii trecuţi ca acerb, incisiv, plin de pasiune. Cum Cenaclul Flacara a atins apogeul la sfârşitul anilor 1970 când nici nu eram născut, despre atmosfera de acolo doar mi s-a povestit şi recunosc că nici poeziile lui nu le-am prea citit.
În ultimii ani îmi pare că a fost puţin prezent pe scena publică, dar avem de ce să îi fim recunoscători pentru că a încercat mereu să inspire sau să ţină treaz patriotismul, unii ar zice naţionalismul românilor.
Puţini politicieni sau poeţi mai au acest curaj în vremurile astea "corecte".
Collapse


 
ClaudiaDragomir
ClaudiaDragomir  Identity Verified
Local time: 17:11
Italian to Romanian
+ ...
Adrian Păunescu Nov 7, 2010

Şi eu am fost la cenaclul Flacăra pe stadionul din oraşul meu (Făgăraş) şi am avut parte de momente excelente! Îmi amintesc cu mare plăcere de acea perioadă (eram la şcoală generală şi apoi la liceu) când toată ţara recita poeziile şi cânta cântecele de la cenaclu şi îi mulţumesc domnului Adrian Păunescu pentru acele momente de neuitat.
Să ne amintim de el prin int
... See more
Şi eu am fost la cenaclul Flacăra pe stadionul din oraşul meu (Făgăraş) şi am avut parte de momente excelente! Îmi amintesc cu mare plăcere de acea perioadă (eram la şcoală generală şi apoi la liceu) când toată ţara recita poeziile şi cânta cântecele de la cenaclu şi îi mulţumesc domnului Adrian Păunescu pentru acele momente de neuitat.
Să ne amintim de el prin intermediul acestui video:

http://www.youtube.com/watch?v=j6we2UnWlQk&feature=related

şi să ne rugăm ca Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Collapse


 
Ovidiu Martin Jurj
Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 18:11
German to Romanian
+ ...
Adrian Păunescu şi Flacăra Nov 9, 2010

lee roth wrote:

ieri a încetat din viață unul din cei mai mari poeți români, Maestrul Adrian Păunescu, și nu văd nici o mențune din partea colegilor absolvenți ai facultăților de filologie. ... Dumnezeu să-i odihnească sufletul !


Aşa e, în primul rând, să se odihnească în pace!

Dar de ce neapărat ar trebui să scrie despre Adrian Păunescu numai absolvenţii de filologie? Sunt atâtea persoane din toate categoriile de oameni ai muncii de la oraşe şi sate, cu diverse grade de pregătire intelectuală şi profesională, care l-au iubit şi apreciat pe Adrian Păunescu şi o vor face mereu. Poetul Adrian Păunescu este al poporului întreg, ca de altfel întreaga lui creaţie, fiindcă el tot ce a scris, recitat şi a lăsat să se cânte a fost pentru popor, cu scopul de a educa şi culturaliza masele populare.

Eu am crescut cu Cenaclul Flacăra încă de la grădiniţă, abia când eram eu prin clasa a patra sau a cincea s-a interzis; când venea în oraş la noi, îi cicăleam pe ai mei să mă ducă, sau să îmi dea bani să mă duc cu alţi copii etc.

Deci eu aşa îmi amintesc de Cenaclul Flacăra, ca fenomen de mase, care, spre deosebire de alte bălării gen Cântarea României, nu era impus de sus, cum minte acuma propaganda reacţionară, ci toată lumea dorea să se ducă acolo de bună voie, să asculte şi altceva faţă de ce era în rest în România acelor ani. Pe vremea mea, toată grădiniţa recita poezii şi cânta cântece de la Cenaclul Flacăra; mai apoi după ce am ajuns la şcoală, la fel era, toată şcoala cânta şi recita din Păunescu, piese de la Flacăra, deşi nu erau în manuale, nici în cel de citire, nici mai târziu în cel de limba română, nici în cel de muzică. Abia prin manualul de clasa a şasea de română apărea o poezie de el, Mamă Ţară. Şi la serbări, şi în excursii şi tabere, şi în timpul liber. Era atractiv pentru copii şi tineret şi nu numai, deoarece acolo se recitau poezii şi se cânta folk, sau mai bine zis muzică tânără, cum i se zicea pe vremea aceea, când anglicismele nu prea erau tolerate în limba română.

Cenaclul Flacăra era al poporului şi pentru că acolo toată lumea putea să ajungă să cânte, nu trebuia să aibă omul pile-cunoştinţe-relaţii; trebuia doar voce şi talent şi astfel au ajuns să cânte acolo chiar şi oameni simpli, care în timp au devenit artişti consacraţi.

Cenaclul Flacăra a dat valori în muzica românească, toţi marii folkişti au trecut pe acolo: regretaţii Florian Pittiş, Vali Sterian, Tatiana Stepa, apoi Ducu Bertzi, Ştefan Hruşcă, Vasile Şeicaru,Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Andrei Păunescu, Cristi Buică, Doru Stănculescu, Magda Puşkaş, Vasile Mardare, Vali Moldovan şi mulţi, mulţi alţi artişti valoroşi. Şi trupe rock au trecut pe acolo, Phoenix, Iris, Voltaj (cel vechi, nu ăsta de acuma), Celelalte Cuvinte ş.a.

Lăsând de o parte tribulațiile cu iz politic, rămâne POETUL, marele poet și este un mare păcat să nu recunoaștem acest lucru.


Eu cred că Adrian Păunescu nu poate fi separat de politică, nici omul, nici marele Poet, nici creaţia sa. Adrian Păunescu este strâns legat de epocile în care a trăit şi creat, iar creaţia sa reflectă foarte clar acest lucru în cea mai mare parte a ei; sigur că există şi excepţii, precum Iertările lui Ducu Bertzi, sau Umbra lui Alifantis şi altele, dar piesele sociale şi mai ales cele naţionaliste cred că nu pot fi separate de politic.

Lui Păunescu i se reproşează relaţia strânsă pe care a avut-o cu... comunismul. Eu cred că este prea mult a se spune acest lucru, deoarece în România nu a existat comunism, oricât se străduiesc tismănenii, patapievicii, cioroienii şi alte substantive de astea comune să demonstreze contrariul. Şi există demonstraţie plauzibilă pentru asta, dar nu vreau s-o lungesc acuma. Pe scurt: la noi a fost socialism pentru o scurtă perioadă de timp, începând cu 6 Martie 1945, data instalării primului guvern democrat-popular condus de Dr. Petru Groza. Noul regim autentic socialist instaurat după alegerile democratice de la 19 Noiembrie 1946 cu sprijin şi după model sovietic de Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej (la început, până în 1952) ş.a. a fost cu adevărat unul democratic şi popular şi a adus numai bine României şi întregului popor muncitor: o viaţă nouă şi demnă, îndestulată şi fericită, lipsită de antagonism de clasă şi exploatarea omului de către om şi de discriminări de orice fel, într-o ţară nouă, Republica Populară Română, adică un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate în care puterea emana de la popor şi era exercitată de popor prin organe alese în mod democratic. După epurarea grupului Pauker-Luca de către grupul lui Gheorghiu-Dej, ţara a alunecat treptat spre un regim deviaţionist, spre o dictatură naţionalistă, regim care a fost perpetuat şi consolidat pe vremea lui Ceauşescu. Nu s-a ajuns la comunism.

Nici măcar de socialism nu aş spune că a fost legat, adică de socialismul autentic, marxist-leninist, prosovietic şi internaţionalist. Este explicabil de ce: tatăl său a fost deţinut politic, dar nu e clar din nicio sursă dacă arestarea a fost pe vremea lui Pauker sau ulterior pe timpul lui Dej. Se ştie că regimul Pauker a arestat numai duşmanii poporului, pe când dictatura lui Dej a făcut arestări în masă, practic cele mai multe arestări în RO s-au făcut _după_ 1952. Dar având în vedere detenţia tatălui său, e clar că Păunescu că nu putea iubi prea mult regimul Pauker sau regimul Dej, deşi nu pare să fi avut foarte mult de suferit în calitate de copil de deţinut politic: a făcut liceul la Craiova la Carol I, conform biografiei sale - deşi mă îndoiesc că în perioada aia liceul în cauză se putea numi Carol I; mai apoi, a făcut şi facultatea de litere la Bucureşti, deşi nu l-au primit imediat; dar alţii cică nu au putut să facă nimic. Nici copiii de comunişti ilegalişti în aşa-zisa democraţie interbelică nu erau primiţi în licee decât cu greu şi în facultate mai deloc, deci asta nu e o chestie tipic comunistă.

Oricum, chiar şi după înlăturarea şi persecutarea grupului Pauker - care sunt categoric nişte victime ale xenofobiei, şovinismului şi antisemitismului dictaturii lui Dej; cât despre naţionalism, şi acesta la Dej a venit treptat, nu imediat; abia în 1958 a convins URSS să-şi retragă trupele de pe teritoriul României, mai apoi în 1964 a obligat delegaţia României să respingă Planul Valev de diviziune internaţională a muncii şi de bună colaborare între statele blocului socialist, ceea ce de fapt a fost spre răul României, deşi naţionaliştii vedeau asta cu ochi buni. Iar Ceauşescu a continuat şi aprofundat această politică dăunătoare de desprindere faţă de Moscova, dar admirată de naţionalişti pe de o parte şi de puterile occidentale pe de altă parte, care urmăreau să lovească indirect Uniunea Sovietică şi să spargă blocul socialist.

Deci adevărul este că Păunescu a fost de fapt legat de ceauşism şi în special de Nicolae Ceauşescu. Iar Ceauşescu nu a fost un socialist autentic, mai ales în ultimii ani ai dictaturii sale, ci dimpotrivă, a întinat idealurile socialismului, exact cum a zis tovarăşul Iliescu în decembrie 89. Păunescu a fost un ceauşist, nu un socialist, deci asocierea lui Păunescu cu comunismul sau cu socialismul autentic - care este internaţionalist şi prosovietic - pe care o încearcă unii acuma este un total nonsens. Păunescu a ajuns să îl aprecieze pe Ceauşescu în 1968 _tocmai_ pt. antisovietismul său, de asta a ţinut să adere la PCR de bună voie. El, ca destui alţii, credea că e bine ce a făcut Ceauşescu, că a încălcat Pactul de la Varşovia la care România era parte, sfidând Uniunea Sovietică prin refuzul de a participa la eliberarea Cehoslovaciei şi încălcând astfel idealurile internaţionalismului socialist şi Doctrina Brejnev, conform căreia toate statele socialiste au şi trebuie să aibă o suveranitate limitată de interesele socialismului internaţionalist, care sunt mai presus de interesele de stat şi trec dincolo de graniţele oricărei ţări. Ceauşescu pe mulţi i-a prostit atunci, fiindcă de fapt desprinderea de URSS nu a însemnat decât primul pas spre consolidarea deviaţionismului naţionalist şi a dictaturii în România. Dar asta vedem acum, după atâtea decenii, când ştim mult mai multe lucruri, atunci destulă lume nu cred că putea conştientiza ce înseamnă asta.

Se spune că Păunescu s-ar fi folosit de politic ca să aibă tot felul de privilegii; poate, dar până la urmă a făcut şi bine poporului şi a ajutat pe multă lume. Plus că şi el a fost folosit şi încă la greu, până în ultimele clipe ale vieţii. În timpul odioasei dictaturi ceauşiste, glorificarea trecutului istoric în poezii şi cântece naţionaliste a dăunat internaţionalismului socialist şi a dus la disoluţia conştiinţei de clasă a poporului muncitor - încă un motiv pentru care acuzaţiile de comunism care i se aduc lui Păunescu de către unii sunt nefondate. De asemenea, s-a creat ideea că Nicolae Ceauşescu ar fi demn urmaş al unor înaintaşi iluştri, prin asta contribuindu-se la instalarea şi consolidarea deşănţatului cult al personalităţii impus de Ceauşescu.

Mai apoi, după 89, Păunescu de asemenea a fost folosit; în 2000 era un clip electoral cu un cântec de-al lui şi de-al regretatei Tatiana Stepa.

Iar acum recent a fost folosit în cadrul campaniei pentru un nou partid. Ultima dată am văzut Flacăra astă vară, la Zilele Oraşului Năvodari, parcă pe 1 august. Sincer, m-a dezgustat profund ce am văzut acolo. Nu pe scenă, pe scenă a fost frumos; nici nu mi-a stat în gât berea de la edilii locului; dar chestia aia cu strângerea de semnături pt. înfiinţarea unui anumit partid, aia m-a dezgustat. E un partid care în ciuda denumirii sale, este de fapt al duşmanilor poporului şi în fruntea lui este un individ de o verticalitate foarte îndoielnică şi care este un diletant în ale politicii şi de fapt în toate, dar este marioneta grupurilor de interese ale duşmanilor poporului. Iar individul în cauză deja a început să îl folosească pe Păunescu şi post-mortem ca să facă reclamă partidului său, deşi oficial nici nu e campanie electorală. De toată ruşinea, eu aşa zic!

• george • wrote:

În ultimii ani îmi pare că a fost puţin prezent pe scena publică, dar avem de ce să îi fim recunoscători pentru că a încercat mereu să inspire sau să ţină treaz patriotismul, unii ar zice naţionalismul românilor.
Puţini politicieni sau poeţi mai au acest curaj în vremurile astea "corecte".


Păi şi în vremurile acelea la nivelul blocului socialist era ceva foarte rar, poate chiar ceva unicat. Na acuma, nu ştiu sigur ce era în alte ţări socialiste gen Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria etc. Dar ştiu ce era în Republica Democrată Germană. Aveau şi ei acolo un fel de cenaclu, să-i zic aşa, care se numea Oktoberklub, după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, înfiinţat în 1966 şi care a dăinuit până în 1990. Era sprijinit de poeta şi prozatoarea Gisela Steineckert şi era tot de mase şi pentru mase, în sensul că toată lumea era încurajată să cânte în Oktoberklub. De asemenea, avea şi sprijinul organizaţiei Freie Demokratische Jugend (FDJ) - adică UTCul est-german. Piesa lor cea mai cunoscută şi mai iubită era şi este Oktobersong .

Iar în Dresda a luat fiinţă în 1974 Singeclub Ernesto Che Guevara, care mai dăinuie şi astăzi, în ciuda greutăţilor şi piedicilor ce i s-au pus după "anexarea Germaniei de Est" (aşa consideră din ce în ce mai mulţi est-germani, că Germania nu s-a unificat, ci că RDG a fost invadată, cotropită şi anexată de către RFG; sau unii zic că Germania s-a unificat, dar germanii ba şi altele asemenea). Şi ăştia au cântat şi cântă, printre altele, Oktobersong , ba încă i-au adăugat ultima strofă, care are versuri profetice, vizionare, aş zice eu: "Wieder können die Herren die Welt regiern, und sie tun es mit eiserner Hand, doch sie werden auch diesen Kampf verliern, wenn wir unsere Stärke erkannt, wie damals in Oktober, als das so war, in Petrograd in Russland, in siebzehner Jahr."

Deci se cânta şi acolo folk, chiar de foarte bună calitate, dar nu ca la noi. La ei era social şi patriotic, dar la ei patriotism înseamnă cântece despre eroii naţionali care de fapt sunt internaţionali, adică eroi ai luptei de clasă de pretutindeni: Rosa Luxemburg şi Carl Liebknecht - fondatorii KPD (Kommunistische Partei Deutschlands), asasinaţi de forţe reacţionare de extremă dreaptă în ianuarie 1919 şi comemoraţi de atunci mereu în fiecare ianuarie an de an cu flori, pelerinaje la mormintele lor etc.; Rosa Luxemburg este considerată şi acum în Germania, pe bună dreptate, un simbol al diversităţii, al libertăţii de a fi altfel, fiindcă era femeie, intelectuală, persoană cu disabilităţi (avea dificultăţi la mers, din cauza unei malformaţii la picior) evreică şi comunistă şi pentru toate astea a fost persecutată şi omorâtă. S-a încercat să se demonstreze că ar fi fost şi lesbiană, dar încă nu s-au găsit dovezi în acest sens.

De asemenea se cânta şi încă se cântă despre Ernst Thälmann, Karl Marx, Friedrich Engels etc., eroi care şi astăzi sunt cinstiţi în întreaga Germanie, există muzee, case memoriale, monumente, străzi, pieţe, poduri, clădiri, organizaţii, instituţii etc. le poartă numele, iar artiştii cântă şi azi despre ei, inclusiv pe ritmuri de rock şi punk, nu neapărat numai folk, în timp ce la noi eu nu ştiu să fi cântat nimeni nici la Flacăra şi nici în altă parte despre eroi ca Ana Pauker, Vasile Luca, Filimon Sîrbu, Ocsko Terezia sau I.C. Frimu.

De asemenea, în Germania de Est se cânta şi încă se cântă despre revoluţiile socialiste ale altor popoare şi despre eroii acestora, de exemplu Cuba (Che Guevara)
sau Vietnam (Ho Chi Minh), Comuna din Paris, sau despre Războiul Civil Spaniol, unde Germania a trimis das Thälmann-Bataillon să lupte acolo de partea forţelor progresiste; şi Partidul Comunist din România a trimis luptători în Spania să lupte de partea forţelor progresiste, Brigada Ana Pauker, dar cu toate astea, la noi nu ştiu să se fi cântat vreodată şi nici acuma nu se cântă nimic despre brigada asta.

Deci cam asta era situaţia în RDG, ţară cu adevărat socialistă, o situaţie total diferită de cea din România în perioada deviaţionismului ceauşist. În RDG nu era văzut cu ochi buni naţionalismul, fiindcă, având în vedere trecutul Germaniei hitleriste, acolo orice urmă de naţionalism era imediat asociată cu Faschismus, Rechtsextremismus şi alte de astea. Plus că nici nu ar fi prins la mase, fiindcă oamenii acolo erau sătui de naţionalism, după cât naţionalism a băgat în ei propaganda hitleristă. De asta nu-i deloc de mirare că la ei a prins mai degrabă internaţionalismul prosovietic, şi anume într-atât, încât statuia lui Lenin din Berlin a fost demolată cu greu, echipele de muncitori nu au fost lăsase să facă nimic de pichete de protestatari care voiau ca Lenin să rămână la locul lui. Abia după multă vreme s-a reuşit demolarea ei, dar tot în protestele maselor, iar oamenii au zis: chiar dacă locul va rămâne gol toţi care îl vor vedea, vor zice: "Aici a fost Lenin", deci nimeni nu-l va uita. Şi aşa şi este, de asta autorităţile au lăsat-o mai moale cu demolări statui, cu redenumiri străzi şi altele asemenea, fiindcă au înţeles că mai bine îi lasă pe oameni să uite singuri - dacă o fi să se întâmple - decât să îi întărâte pe ostalgici - adică nostalgicii Germaniei de Est; de asta în Germania şi acuma există denumiri comuniste, în timp ce la noi unii vor să le interzică degeaba.

Deci situaţia era şi înainte de 89 şi este şi acum diferită în RDG faţă de România. Cum ziceam în alte ţări socialiste nu ştiu cum era înainte de 89, dar în Ungaria după 1956 sau în Cehoslovacia după 1968 cred că mai degrabă era ca în RDG decât ca în România; cred că idem Bulgaria, care întotdeauna a fost fidelă Uniunii Sovietice. De asta zic că la noi Păunescu, Cenaclul Flacăra şi naţionalismul erau ceva rar, dacă nu chiar unicat. De asta cred că Păunescu este legat de România; chiar aşa: Cenaclul Flacăra nu a avut concerte, turnee etc. în străinătate; el a cântat doar în România înainte de 89, iar după a trecut doar în Republica Moldova, unde se adresa publicului de limbă română,naţionalist şi unionist, fiindcă la ceilalţi moldoveni nu prea a prins; dar în alte ţări nu s-a dus şi nici nu a vrut să se ducă. Uite încă o deosebire faţă de ăştia de la Oktoberklub sau de la Singeclub Ernesto Che Guevara, care tocmai datorită orientării internaţionalist-socialiste, s-au dus şi au fost bine primiţi în mai toate ţările socialiste, dar şi în ţări capitaliste, dacă erau invitaţi de organizaţii şi partide socialiste şi comuniste. În România nu ştiu să fi ajuns şi nu-i de mirare, fiindcă idiotul de Ceauşescu a izolat România faţă de toată lumea, și faţă de vest, şi faţă de est, şi faţă de URSS, singura care ne voia binele şi ne ajuta la greu.

În orice caz, Cenaclul Flacăra a fost şi rămâne ceva frumos şi totuşi cu rol benefic, şi atunci când în afară de asta, nu prea aveai ce asculta prin România, şi acum, ca o alternativă la manelizarea României şi întregul declin cultural şi nu numai în care se află ţara; mie o să-mi fie dor de Adrian Păunescu şi sunt convins că lumea care l-a iubit pe vremuri, îl iubeşte şi acuma şi precis îl va iubi şi în viitor. Se vor găsi mereu şi unii care să-l critice, fiindcă, vorba Poetului: Pe pământ avem de toate, şi mai bune şi mai rele, cum cântă Mircea Vintilă. Pământul deocamdată, o piesă veche foarte iubită de la Flacăra, o foarte frumoasă poezie socială, care dă şi titlul unui volum de Adrian Păunescu.

Oricum cred că Flacăra va dăinui, va aduna şi lume noua, iar dacă nu, oricum folkul ca gen muzical precis va dăinui, la fel şi poezia lui Păunescu, fiindcă sunt atâtea concerte şi festivaluri de folk, nu numai cu veteranii acestui gen, ci sunt şi tineri care preiau piese vechi de la Cenaclul Flacăra. Şi spectatorii sunt din ce în ce mai tineri, chiar că folkului i se potriveşte denumirea de muzică tânără pe care i-a dat-o Adrian Păunescu.


 


There is no moderator assigned specifically to this forum.
To report site rules violations or get help, please contact site staff »


Regretatul Adrian Păunescu






TM-Town
Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business

Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.

More info »
Wordfast Pro
Translation Memory Software for Any Platform

Exclusive discount for ProZ.com users! Save over 13% when purchasing Wordfast Pro through ProZ.com. Wordfast is the world's #1 provider of platform-independent Translation Memory software. Consistently ranked the most user-friendly and highest value

Buy now! »