Pretul actual practicat pe piata pentru o traducere limba germana

Susanna & Christian Popescu wrote:



Dragă Ovidiu, dacă bine ţin minte, am mai încercat cu altă ocazie să lămuresc chestia asta, anume că "legarea de glie" a traducătorilor juraţi germani e (aproape) un mit. Noi lucrăm cu agenţii din întreaga Germanie (în landul nostru cu niciuna!), iar legalizările noastre sunt valabile pretutindeni. Lucrăm pe traduceri legalizate şi cu elveţieni şi austrieci. În cei aproape 20 de ani încă nu ni s-a refuzat nici o traducere (nici) pe motiv de competenţă teritorială. Autorizarea o face tribunalul din raza de domiciliu, valabilitatea traducerilor însă nu este limitată zonal.



Sunt şi agenţii care oferă minim mai puţin, dar şi minim mai mult, depinde de fiecare traducător la cât se autoevaluează. Este recomandabil să nu-ţi vinzi de la început munca la un preţ minim, fiindcă va fi greu, dacă nu chiar imposibil, să-ţi convingi ulterior clienţii fideli să-ţi plătească un preţ mai mare.

OvidiuKatz wrote:



De ce nu ar fi destui traducători de germană în Bănie? Doar se ştie că Craiova este şi ea centru universitar şi ştiu sigur că Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, are şi germană. An de an ies absolvenţi de acolo, care în baza diplomei de licenţă obţin autorizaţia de la MJLC. De asemenea, Craiova are şi şcoli şi licee unde se face germană; am cunoscut colegi din Craiova la olimpiadele naţionale de germană, deci dacă şi pe vremea mea era predată germana în şcoli şi licee şi la Craiova, când germana era la fel de mazilită în învățământul din România ca rusa, acuma cu atât mai mult trebuie să existe, fiindcă tendinţa este să crească nr. de locuri la limbile din statele occidentale. Iar acuma, din 2005 încoace, prin grija fostului ministru al justiţiei Monica Macovei, autorizaţie de traducător de la MJLC se poate obţine şi în baza diplomei de bac. Deci... are balta peşte, cum se zice.

Ba mai mult decât atât: la Craiova, în cadrul Facultăţii de Litere, funcţionează Centrul de Limbi Străine "Interlingua", care, după cum se vede, oferă, printre altele, traduceri şi interpretariat, iar un click pe "Tarife" în josul paginii ne lămureşte imediat că la ei ora de interpretariat este 60 lei, iar pagina de traducere este 14 lei cică traducere de specialitate. Mie nu mi-e clar: oare 14 lei/ pagina e doar traducerea, deci s-ar mai adăuga şi 6 lei pagina tehnoredactarea traducerii, sau 14 lei e traducerea gata tehnoredactată? Şi atunci, dacă chiar în cadrul universităţii se percep astfel de tarife joase, mai e de mirare că în afara universităţii. deci pe marea piaţă locală, liberă şi concurențială, dumpingul este în floare?

Ar mai fi un aspect: nu are nicio importanţă numărul traducătorilor pe o anumită limbă dintr-o anumită localitate, atât timp cât nu este eradicată practică profesională (care de fapt este total NEprofesională!) incorectă şi ilegală a majorităţii covârșitoare a SRLurilor de traduceri de a lucra cu traducători din alte localităţi, pe care îi obligă să le trimită lor, deci birourilor de traduceri autorizate, încheieri de legalizare cu formula de certificare a exactităţii traducerii semnată şi ştampilată în alb de traducător. Exemplu concret: aici în C-ţa există un singur traducător autorizat de limba maghiară, deci absolut unul singur, Francisc Grünberg; se poate verifica şi pe siteul MJLC că altcineva nu mai e în oraş pe maghiară. Este un domn la vârsta a treia, cu activitate bogată, culungă şi vastă experienţă în traduceri, care, printre altele, a apucat şi vremea bună de lucru la Notariatul de Stat etc. Noi, cei mai tineri, am avea destule de învăţat de la unul ca el. Pe lângă maghiară mai e autorizat şi pe germană, engleză şi franceză. Fiind singurul autorizat pe maghiară, lumea ar zice că poate cere cât vrea. Şi cere omul, nu neapărat cât vrea, dar măcar cât poate, şi bine face, mai ales că are experienţa vremurilor bune, când lucra la notariat pe bani frumoşi, când nu exista dumpingul de acuma.

Na, bietul om luptă cât poate cu dumpingul din oraş şi cere 50 ron pe pagina de maghiară, că la noi la C-ţa maghiara e limbă rară. Problemă: SRLurile dumpere şi exploatatoare nu numai că nu vor să lucreze cu el la asemenea tarif, iar el mai jos nu vrea, dar mai rău decât atât: omul nostru pierde clienţi pe maghiară, fiindcă la SRLurile dumpere preţul e mai jos decât la el, adică la 25-40 pagina de maghiară, care cum. Cum minune e posibil una ca asta? Iaca bine: SRLurile lucrează cu traducători de maghiară din diverse oraşe din Ardeal (Odorhei, Miercurea Ciuc, Oradea, Arad etc.), la care cine ştie cât le dă pe pagină din ce încasează ele, SRLurile, de la clientul final. Numai eu cunosc concret nu mai puţin de 4 asemenea birouri din oraş care au traducător de maghiară la sute de km distanţă de C-ţa. De aia tot zic eu că e bună legarea de glie a traducătorilor autorizaţi, cum e şi în alte ţări, inclusiv în Germania, unde traducătorii juraţi nu pot lucra decât în jurisdicţia tribunalului din landul în care îşi au domiciliul şi care îi face traducători juraţi.



Sfatul meu? Dacă vreţi neapărat să lucraţi cu SRLuri de traduceri, dau dacă vă este musai-musai, apoi cereţi cât de mult, ca să aveţi de unde lăsa, fiindcă cu SRLurile se negociază ca la piaţă sau mai rău. Adică nu-i deloc exclus să vă zică: "Avem pe altul care lucrează mai ieftin!" Ziceţi-le: "Da, dar eu sunt mai aproape, lucrez mai bine etc. etc.; uite, nici ca mine, nici ca matale, dai şi matale un pic mai mult, las şi eu un pic în jos" etc. Dacă nu vreţi neapărat să lucraţi cu intermediari, dacă vă contactează, atunci le daţi din prima un preţ mare, că după aia vă lasă sigur în pace şi pe viitor.

Cât despre preţurile pe pagină pt. germană, aici în C-ţa la SRLurile de traduceri sunt între 8 şi 50 ron, ca să numesc extremele. Dar preţurile cel mai des întâlnite sunt între 25 şi 35 pagina. 8 lei e la cele mai dumpere, mai jos de 8 încă nu am auzit să ajungă pagina la noi în oraş, din fericire! Bineînţeles că asta nu-i fericire în sensul real al cuvântului, ci de o oarecare uşurare în sensul de bine că nu-i şi mai rău de atât!

Mai mult de 50 ron pagina sunt cazuri rare, excepţii, nicidecum regula; cel puţi eu nu ştiu decât o singură astfel de excepţie: o profă de engleză care dacă i se dau traduceri, nu le face fără cel puţin 80 ron pagina fizică; deci asta pe engleză nu pe germană, iar culmea e că respectiva cunoştinţă chiar la Craiova a terminat facultatea de filologie, că tot veni vorba de Craiova! Nu are autorizaţie de la MJLC şi nu traduce acte, ci tot felul de chestii tehnice şi se duce şi la interpretariat la fabrici şi firme cu 75-100 euro ora. Prima dată am crezut că se laudă, dar mi-au mai zis şi alţii care o cunosc că aşa ia.

Na, într-un fel merită, având în vedere că ea face chestii foarte dificile, fiindcă eu de exemplu, deşi am aproape 11 ani vechime în profesie, eu pentru nimic în lume nu mă duc la interpretariat la fabrică, indiferent cât de mult m-ar plăti, fiindcă mi-e frică; adică mă tem că nu m-aş descurca; sunt o imensitate de termeni tehnici, de majoritatea noţiunilor precis nu am auzit în viaţa mea nici măcar în română. Adică una este să ştii să faci interpretariat la Poliţie, la instanţă, la notariat, la Casa Căsătoriilor etc., şi alta e la fabrică, unde e foarte greu, deci e normal să fie mai scump. Dar repet, la ea astea sunt ocazionale, nu trăieşte exclusiv din traduceri şi interpretariat, lucrările astea îi vin prin relaţii, nu vin la ea oamenii simpli de pe stradă; ea predă la unul dintre liceele foarte bune din oraş, are elevi care au părinţi cu posibilităţi, directori de fabrici etc.

Repet, ea e singurul caz din oraş despre care ştiu că ia preţuri atât de bune; se mai zvonise într-o vreme, prin 2007, imediat după primirea României în UE, tot de domnul cu maghiara cum că ar lua 100 ron pagina pe germană, aşa zicea altă traducătoare de germană din oraş care ne-a părăsit de curând, RIP; dar s-a dovedit că erau doar zvonuri, omul chiar el a mărturisit că nu e adevărat că ia atâta, decât poate dacă e vorba de pagini scrise foarte mărunt, cum sunt contractele de marinar sau altele asemenea, unde o pagină e de fapt cât 2 şi ceva sau 3, depinde de mărimea fontului textului-sursă. Şi eu am avut diverse, şi contracte hoteliere, şi contracte de bancă, erau cred cu Arial de 6, efectiv m-am chiorât să şe citesc ca să le pot traduce; e normal ca o pagină de aia să coste un milion vechi şi chiar mai mult.

Cât dau traducătorului SRLurile de traduceri din cât câştigă ele de la clientul final? Nu-i o regulă, câte bordeie, atâtea obiceie, cum se zice. Însă de la un SRL care ia el 10-15 ron de la clientul final, e clar că traducătorul nu are nicio şansă să obţină un preţ cumsecade pe munca lui, ca să nu mai zic de alea care iau ele sub 10 ron . Pe de altă parte, ştiu SRL în oraş care ia 50 ron pe pagină şi nu dă traducătorului mai mult de 15 ron, deci mai puţin de 1/3 din preţ, iar taxă de urgenţă nu se dă, deşi biroul percepe aşa ceva şi încă la greu de la clientul final. Acelaşi SRL are traducători care fac aceeaşi muncă la preţuri diferite, unul la 15 ron, care s-a târguit bine cu ei, altul la 7 ron, deci mai puţin de un sfert din preţ, dacă nu a ştiut să ceară mai mult. Na acuma, nu mai trăim în socialism, ca să i se garanteze omului muncii prin Constituție la muncă egală retribuţie egală, de asta există asemenea diferenţe.

Alte SRLuri nu iau atât de mult de la clientul final, dar plătesc mai bine traducătorii. SRLul cu care colaborez eu, singurul pe care îl ştiu în oraş care nu obligă traducătorii să lase încheieri semnate şi ştampilate în alb, ia 25 pagina de 2000 de caractere cu spaţii, din care traducătorului dă 18 ron, iar în regim de urgenţă se adaugă 50%, ceea ce face munca mult mai rentabilă.

Eu ca PFA iau la clienţii finali 35 ron pagina în regim normal şi 50 în regim de urgenţă, dar taxez pagina fizică după modelul stabilit de MJLC pt. traduceri efectuate la solicitarea MJLC şi a unor organe din subordine, cf. OMJ/OMF 772C/414/2009 , cu rotunjire minimă faţă de preţurile din ordin şi de asemenea şi arăt OMJul la clienţi, ca să ştie că pe bune ăsta este preţul stabilit de MJLC şi nu altul.

De asemenea, ocaua e diferită şi ea, adică unitatea de măsură: la SRLurile de traduceri pagina ba e de 1500 caractere fără spaţii, ba de 1800 cu spaţii, ba de 2000 cu spaţii, asta fiindcă statul nu a fixat o pagină standard ca unitate de măsură care să fie obligatorie pt. toată lumea. Singurul standard oficial este cel stabilit de MJLC prin OMJ/OMF 772/C/414/2009 de mai sus, adică pagina de text-țintă în format A4 cu Arial de 12 la 1 rând şi margini de 2,5 cm peste tot, care trebuie să coste 33,56 ron în regim normal şi 50,34 ron în regim de urgenţă (care înseamnă livrare între 24 şi 48 ore cf. Legii 178/1997); numai că acest standard se aplică numai în cazul traducerilor efectuate la solicitarea MJLC şi a unor organe din subordinea acestuia care sunt trecute pe autorizaţia de traducător: CSM, DNA, PÎCCJ, instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală. La SRLurile private pagina e cât vrea şeful să fie şi preţul pe ea la fel; la legislaţia actuală, care e cum e, nu le poate nimeni obliga să aplice preţurile şi modul de taxare din ordinul ministerial.

Cât despre exploatare, asta e, ne place sau nu, România a ajuns înapoi în orânduirea capitalistă, aşa că, din păcate, trăim într-un regim burghezo-moşieresc, în care implicit există antagonismul de clasă şi exploatarea omului de către om. Nu numai pe piaţa traducerilor, ci în general, în toate sectoarele de activitate. Eu cred ce văd cu ochii: şi anume că niciunde nu-i mai bine. Adică şi dacă e să te apuci de altă activitate, cam tot aia e, dacă ai noroc şi merge, merge, dacă nu, nu.