Pages in topic:   < [1 2]
Traduceri conform noului Cod Civil?
Thread poster: mella
Ovidiu Martin Jurj
Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 11:06
German to Romanian
+ ...
Noutăţi - posibile schimbări în Legea nr. 36/1995 Nov 8, 2011

Susanna & Christian Popescu wrote:

Doar că efectuarea traducerii şi legalizarea acesteia de către misiunile diplomatice ale României întrec, ca preţ, pe cele ale traducătorilor juraţi din statele respective. Astfel: pagina tradusă de către o misiune diplomatică va costa 30 de Euro (nu 20, Ovidiu), iar legalizarea va costa 20 de Euro (nu 5). Pentru conformitate vezi: http://www.mae.ro/sites/default/files/file/userfiles/file/pdf/servicii-consulare/2010.09.01_taxe_consulare.pdf
Deci numai dacă clientul se adresează unui birou de traducere, care intermediază serviciul de traducere, are şansa să plătească ceva mai mult pentru traducerea sa decât dacă se adresează onoratei misiuni diplomatice (nemaivorbind de cazul în care trebuie să se şi deplaseze până la sediul misiunii...).


Dragă Christian,

Mersi mult de tot de vestea asta minunată! Eu mă bucur din toată inima când aud de scumpiri la traduceri, fiindcă poate-poate o să vină cândva vremuri mai bune, să putem scumpi şi noi. Eu, fiind în România, deci nu în străinătate, nu lucrez cu misiunile astea diplomatice şi oficiile consulare, de asta nu ştiam că s-au scumpit serviciile lor. Oricum şi preţurile vechi din Anexa la Legea nr. 198/2008 erau minunate, faţă de ce se întâmplă aici în România.

Cristiana Coblis wrote:

Din nou, mi-e dificil să înţeleg de unde provin neclarităţile, această obligativitate este prevăzută, în termeni neechivoci, în diferite acte legislative. Nu văd cum se poate distorsiona atât de mult un text de lege care a trecut printr-un proces anevoios şi îndelungat, a fost revizuit de nenumărate ori în ultimii 15 ani...


Dragă Cristiana,

Legat de OMJ nr. 233/C/1996, tocmai asta este marea problemă cu el: nu a mai fost modificat în 15 ani de zile, iar anumite lucruri sunt depăşite.

Într-adevăr, cu mai mulţi ani în urmă, pe vremea vechilor notariate de stat, atunci se viza originalul înscrisului tradus, dar vizarea o făcea mereu una şi aceeaşi instituţie, prin aplicarea sigiliului său şi a unei semnături indescifrabile: Serviciul de Traduceri al Notariatului de Stat unde partea dădea actul la tradus; deci nu traducătorul făcea această vizare, aşa că nu exista pericolul ca actul să aibă pe el 50 de ştampile de la 50 de traducători diferiţi. La fel de adevărat este că Notariatul de Stat viza originalele părţilor după care făcea copie legalizată.

Mai apoi, după intrarea în vigoare a legii nr. 36/1995, odată cu desfiinţarea notariatelor de stat şi înfiinţarea BNPurilor, o vreme s-a menţinut această practică, dar destul de repede s-a renunţat la ea. Dovadă că vechiul Regulament de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 pe siteul MJ conţinea la art. 95 alin. 3 următoarea prevedere:

(3) Notarul public va viza fiecare fila a înscrisului prezentat pentru legalizare.

Aceeaşi prevedere în versiunea mai nouă a Regulamentului de pe siteul UNNPR apare cu menţiunea ABROGAT (majusculele le aparţin lor):

(3) Notarul public va viza fiecare fila a inscrisului prezentat pentru legalizare.– ABROGAT

Deci iată că prevederea referitoare la vizarea originalelor în cazul legalizării de copie de către notarii publici a fost abrogată. În ce priveşte traducerile, din păcate s-a omis a se face o astfel de abrogare şi de asta, într-adevăr, din OMJ nr. 233/C/1996 aşa reiese, că ar trebui vizat actul original. Cu toate acestea, de ani de zile, în practică, nimeni nu mai face aşa ceva. De fapt, până în 2008, nici nu se mai făcea deloc niciun fel de vizare.

În 2008, UNNPR a reintrodus procedura vizării, fiindcă părţile, sau mă rog, unele părţi, umblau cu mânării, adică aduceau la tradus un act, apoi îl măsluiau şi ziceau că traducătorul nu le făcea bine traducerea, iar la confruntare, normal că traducătorul vedea că actul nu e acelaşi cu cel dat iniţial la tradus, dar nu putea dovedi asta. De asta s-a reintrodus procedura vizării, spre binele nostru, al traducătorilor, iar domnul preşedinte Mănescu, inclusiv la sesizarea MJului, a trimis 2 adrese la toate Camerele Notarilor Publici, care le-au trimis la rândul lor la toate BNPurile, cum că niciun notariat nu mai are voie să legalizeze traduceri fără vizarea prealabilă de către traducătorul autorizat a înscrisului tradus.

Am cerut lămuriri la UNNPR atunci, în 2008, ca să ştim exact ce trebuie să facem, fiindcă nu mai făcusem aşa ceva până acum, iar notar public Nicolae-Liviu Popa, director UNNPR, după ce ne-a explicat că se vizează copia xerox şi nu originalul, ne-a spus că vizarea originalului ar atrage după sine nulitatea acestuia şi că exact din acelaşi motiv a fost abrogată şi vizarea originalelor în cazul legalizării de copie, adică a fost abrogat alin. 3 de la art. 95 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.

Mai mult, şi la nivel local treaba tot aşa a fost înţeleasă, cel puţin aici în C-ţa. Atunci, în 2008, implementarea vizării s-a lălăit un pic, în sensul că de când a trimis domnul Mănescu adresele la Camere şi până au ajuns de la Camere la BNPuri, a durat ceva, adică noi, traducătorii, aflaserăm deja de vizare, în timp ce încă erau BNPuri în oraş care nu aflaseră. Deci noi, traducătorii, ne duceam la legalizat şi spuneam la notariat să facă o copie xerox după actul tradus, că acum trebuie făcută vizarea, iar secretarele ne întrebau pe noi ce-i aia, fiindcă BNPurile în cauză încă nu primiseră adresele de la Cameră. Ba mai mult, secretarele întrebau notarii, iar aceştia sunau la Cameră să vadă care e noutatea. Iar Camera i-a lămurit că da, într-adevăr mai nou e obligatorie vizarea şi că notariatul trebuie să facă o copie xerox după actul tradus şi să o dea la traducător, iar acesta trebuie să scrie de mână pe ea "Acesta este înscrisul pe care l-am tradus", data, semnătura şi ştampila. De atunci, aici toată lumea aşa face, adică vizează copia xerox şi nu originalul; aşa cer şi notariatele, aşa cere şi Camera Notarilor Publici în vederea aplicării apostilei, exact ce spuneam.

Vestea cea bună, sau cel puţin aşa sper eu, că e bună, este faptul că se doreşte modificarea Legii nr. 36/1995, Ministerul Justiţiei întocmind chiar un proiect de lege pentru modificarea şi completării Legii nr. 36/1995

Proiectul a fost supus dezbaterii publice şi până la data de 21 octombrie 2011 oricine putea să trimită punctul de vedere, propuneri, observaţii legate de proiect, ocazie cu care am trimis şi eu în numele şi pentru UNTAR propuneri şi observaţii legate de ce ne doare pe noi, ca traducători autorizaşi, şi anume efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activităţii notariale, fiindcă restul aspectelor reglementate de lege, respectiv de proiectul de modificare oricum nu au nimic de a face nici cu noi, nici cu profesia noastră, nici cu activitatea noastră, aşa că ne-am limitat strict la problema traducerilor.

Astfel, printre altele, am cerut modificarea art. 94 din lege, modificare absolut necesară, spre a nu se mai putea lucra cu încheieri în alb. Practic, am cerut abrogarea prevederii conform căreia legalizarea semnăturii traducătorului autorizat se poate face şi în baza specimenului de semnătură depus şi introducerea unor noi prevederi, prin care traducătorul autorizat să fie obligat prin lege să se prezinte personal la notariat atât pentru legalizarea semnăturii sale, cât şi pentru vizarea copiei xerox a înscrisului tradus. Acest lucru este necesar, spre a nu mai putea SRLurile de traduceri să mai lucreze cu încheieri în alb, nici în ce priveşte legalizarea, nici în ce priveşte vizarea.

Plus că s-ar reveni la normalitate, în sensul că se ştie că pt. orice legalizare de semnătură, partea este obligată să se prezinte la notariat şi să semneze în faţa notarului public. De ce legalizarea semnăturii traducătorului ar trebui să fie o excepţie? Nu e tot un caz de legalizare de semnătură? Ba este, deci procedura ar trebui să fie aceeaşi şi la noi şi să fim obligaţi să mergem personal la notariat pt. legalizarea semnăturii noastre, precum şi pt. îndeplinirea procedurii vizării.

Clar că asta ar afecta oarecum celeritatea executării lucrărilor, dar eu cred că asta categoric nu este problema noastră, a traducătorilor autorizaţi; exact ce ziceam: partea n-are decât să aibă răbdare suficientă, să nu pretindă termene aberante pt. efectuarea şi legalizarea traducerilor şi, mai ales, partea să dea actele la tradus la timp şi din timp, şi atunci n-au de ce să fie probleme.

De asemenea, având în vedere că proiectul de modificare a Legii nr. 36/1995 lasă neschimbată prevederea de la art. 8 lit. j din lege, deci efectuarea şi legalizarea traducerilor intră în continuare în competenţa notarilor publici şi că art. 14 în forma lui modificată prin proiect, mai exact la alin. 4, prevede explicit că BNPurile pot angaja, printre alte categorii de personal necesar activității notariale, şi interpreţi şi traducători autorizaţi, am cerut ca această prevedere să fie aplicată în practică, nu ca până acuma. De aceea, am propus o reglementare mai detaliată a activităţii de efectuare a traducerilor în cadrul activităţii notariale şi, în acest sens, am propus înfiinţarea unor servicii de traducere în cadrul BNPurilor, similare vechilor servicii de traduceri care funcţionau odinioară în cadrul vechilor notariate de stat, cf. HCM nr. 1518/1960 şi am propus ca legislaţia cea nouă să cuprindă prevederi similare.

De asemenea, am atras atenţia asupra incompatibilităţii activităţii notariale cu activitatea comercială şi asupra faptului că activitatea notarială se află pe Lista activităţilor interzise de la ONRC şi am cerut să se facă totul pt. ca activitatea notarială de la art. 8 lit. j din lege să nu mai fie voie să fie efectuată de SRLuri, ci, la fel ca toate celelalte activităţi notariale, să fie exercitată numai în cadrul birourilor notariale cf. art. 14 din lege şi la sediul acestora cf. art. 48 din lege, prevederi care rămân în vigoare şi prin proiectul de modificare a Legii nr. 36/1995.

Am arătat cât de nocive sunt SRLurile de traduceri pt. buna desfăşurare a activităţii noastre, a traducătorilor autorizaţi, am relatat şi despre o grămadă de practici incorecte care se întâmplă cu precădere la aceste SRLuri, atrăgând totodată atenţia cât de nocive sunt ele şi pentru buna desfăşurare a activităţii BNPurilor, deoarece BNPurile nu au cum să ţină piept dumpingului şi publicităţii agresive practicate de foarte multe din SRLuri, având în vedere că BNPurile sunt obligate să respecte onorariile stabilite de stat, adică de MJ, cu consultarea UNNPR şi că le este interzis prin lege să îşi facă publicitate, să împartă fluturaşi, reclame, să pună firme şi afişe colorate, luminoase, să scoată în drum capre publicitare cu preţuri mici etc. Am arătat astfel că nişte entităţi legalmente incompetente - SRLurile de traduceri - împiedică astfel entităţile legalmente competente - BNPurile - să desfăşoare o activitate pe care ele şi numai ele o au în competenţa lor prin lege - respectiv prin art. 8 lit. j coroborat cu art. 14 li 48 din Legea nr. 36/1995. Tocmai de aceea, am cerut explicit eliminarea SRLurilor din această activitate - traducerea de înscrisuri - pt. ca ea să fie desfăşurată strict şi exclusiv de BNPuri, conform legii, iar noi, traducătorii autorizaţi, să facem aceste traduceri numai la comanda notariatelor, în calitate de mână de lucru, de personal auxiliar al acestora.

De asemenea, pt. ca asta să se poată întâmpla fără probleme, am cerut şi modificarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 178/1997, în sensul înlocuirii sintagmei "societăţi care au în obiectul de activitate traducerile din şi în limbi străine" cu sintagma "grupuri de traducători", cum era înainte de 2005, precum şi modificarea art. 19 şi 20, astfel încât să aibă următorul cuprins:

ART. 19

Rămân în vigoare prevederile Ordinului ministrului justiţiei nr. 233/C/1996 pentru completarea Regulamentului de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 februarie 1996, cu modificările şi completările ulterioare. În caz că există prevederi contrare faţă de prezentul Regulament, întâietate de aplicare are OMJ nr. 233/C/1996.

ART. 20

(1) Traducerile de înscrisuri la solicitarea părţilor persoane fizice şi juridice de drept privat se efectuează strict şi exclusiv în cadrul birourilor notarilor publici.

(2) Partea persoană fizică sau juridică de drept privat care doreşte traduceri de înscrisuri se va prezenta cu înscrisurile de tradus la orice birou notarial care are serviciu de traduceri.

(3) Preţurile traducerilor efectuate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice de drept privat sunt mai mari sau cel mult egale cu onorariile minimale stabilite de Ministerul Justiţiei cu consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.

De asemenea, am arătat că chiar şi actualmente, din textul Regulamentului de punere în aplicare al Legii nr. 178/1997, nu reiese că SRLurile de traduceri ar avea dreptul să efectueze traduceri pentru entităţile menţionate pe autorizaţiile noastre şi în art. 1 din lege, fiindcă în tot cuprinsul regulamentului, sintagma care apare este "societăţi care au în obiectul de activitate traducerile din şi în limbi străine", iar cuvântul "comerciale" nu este cuprins în ea. Aceste "societăţi care au în obiectul de activitate traducerile din şi în limbi străine" au fost interpretate ca societăţi comerciale, deşi la fel de bine puteau fi interpretate ca societăţi civile profesionale înfiinţate de traducătorii autorizaţi. Însă eu am arătat în demers că indiferent dacă sunt comerciale sau nu, aceste societăţi nu sunt nici utile şi nici necesare; am arătat că nu este de dorit şi nu este nici necesar sau util să înfiinţăm birouri ale noastre proprii, noi, traducătorii autorizaţi, nici financiar, fiindcă ar trebui să suportăm o grămadă de cheltuieli cu asemenea birouri - chirie pe sediu, utilităţi, salarii personal auxiliar etc.- şi nici legalmente, fiindcă legalmente deja există entităţi competente, respectiv BNPurile, care au tot ce le trebuie, sediu, personal auxiliar, aparatura de birou necesară etc. etc., iar noi suntem foarte bucuroşi şi foarte dornici să lucrăm în cadrul lor, să ne numărăm printre personalul lor auxiliar, deci pt. desfăşurarea activităţii noastre, a traducătorilor autorizaţi, clar nu era şi nu este necesară înfiinţarea unor entităţi noi.

Dimpotrivă, am arătat că scopul principal al demersului nostru nu este înfiinţarea unor birouri de traduceri proprii, ci este redobândirea unor drepturi avute odinioară de profesia noastră, şi anume recâştigarea statutului de personal auxiliar al notarilor publici şi reintegrarea activităţii noastre în activitatea notarială, atât a traducătorilor interni, cât şi a celor externi, spre a scăpa de cheltuieli inutile în exercitarea profesiei, de practici incorecte, de abuzuri, de riscuri, de exploatarea omului de către om, spre a câştiga mult mai bine din munca noastră şi spre a ne bucura de îndrumare, protecţie şi ocrotire în cadrul legal şi totodată cadrul cel mai propice de muncă: biroul notarial.

Eu am trimis un mail cu asemenea puncte de vedere şi la MJ (Direcţia de Elaborare Acte Normative şi la noul Serviciu Profesii Juridice Conexe, care a şi confirmat primirea, i-a dat nr. de înregistrare şi a dat asigurări că propunerile şi observaţiile ONGului nostru vor fi analizate), precum şi la UNNPR, cu marea rugăminte să sprijine demersul nostru, spre binele ambelor profesii şi spre binele statului, al sistemului juridic naţional şi al tuturor părţilor implicate. Eu sper din toată inima să se facă tot ce trebuie şi să fie bine.

[Bearbeitet am 2011-11-08 06:51 GMT]


 
Rose Marie Matei (X)
Rose Marie Matei (X)
Local time: 10:06
English to Romanian
+ ...
Legalizarea semnaturii traducatorului Nov 8, 2011

"Practic, am cerut abrogarea
prevederii conform căreia legalizarea semnăturii
traducătorului autorizat se poate face şi în baza
specimenului de semnătură depus şi introducerea unor noi
prevederi, prin care traducătorul autorizat să fie obligat
prin lege să se prezinte personal la notariat atât pentru
legalizarea semnăturii sale, cât şi pentru vizarea copiei
xerox a înscrisului tradus"

Este pur si simplu o aberatie ! De 21 de
... See more
"Practic, am cerut abrogarea
prevederii conform căreia legalizarea semnăturii
traducătorului autorizat se poate face şi în baza
specimenului de semnătură depus şi introducerea unor noi
prevederi, prin care traducătorul autorizat să fie obligat
prin lege să se prezinte personal la notariat atât pentru
legalizarea semnăturii sale, cât şi pentru vizarea copiei
xerox a înscrisului tradus"

Este pur si simplu o aberatie ! De 21 de ani lucrez ca liber profesionist cu sediul in propria mea locuinta. E adevarat ca locuiesc in cartierul notarilor, tribunalului, etc, dar chiar si asa daca as fi obligata sa ies personal cu fiecare cazier sau diploma la notar, ma intreb cand as mai putea lucra???? Pe de alta parte am o prietena in tara, traducator autorizat cu mare experienta, care a ramas in scaun cu rotile dupa un accident de masina. Chiar nu vad cum ar putea merge de fiecare data la notar. Si probabil sunt si altfel de cazuri in care nu te poti deplasa, sau pur si simplu nu ai timp.

"ART. 20

(1) Traducerile de înscrisuri la solicitarea părţilor persoane fizice şi juridice de drept privat se efectuează strict şi exclusiv în cadrul birourilor notarilor publici. "

Care este rostul ????
În ultima vreme chiar foarte multe documente pentru tari membre UE nu necesita legalizare. Personal am clarificat acest aspect la telefon si cu Ordinul medicilor in Franta si cu GMC in Anglia. E de ajuns sa fii official translator (ceea ce suntem) si nu mai e necesara legalizarea la un notar, poate eventual a copiei xerox. Pe de alta parte 85% din lucrari le am de la societati care nu solicita deloc legalizare, nici macar pentru certificatele de rezidenta fiscala ce trebuie prezentate la finante ! Nu vad atunci de ce sa lucram neaparat cu un notar, sa fiu angajat sau arondat lui. Chiar nu imi surade ideea de a lucra "in cadrul" notariatului.... imi iubesc independenta.

Si oricum activitatea SRLurilor cu intermedieri de traduceri poate fi verificata si reglementata seaparat. Chiar si de Ministerul justitiei.
Collapse


 
Cristiana Coblis
Cristiana Coblis  Identity Verified
Romania
Local time: 11:06
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Demersuri contrare intereselor traducătorilor Nov 8, 2011

Ovidiu, eu ştiu cam câte se petrec pe la notariate. Întrebarea mea însă este simplă (şi retorică), poate UNNPR să ia o decizie internă cu efect de modificare a unei legi? Orice lege, ordin sau alt act legislativ se modifică de către legislator, prin căile legale prevăzute în acest scop (pentru a evita anarhia). Orice decizie unilaterală, bilaterală sau multilaterală, oricâte ştampile UNNPR ar avea, dacă este contrară prevederilor legislaţiei se cheamă că este tot ilegal�... See more
Ovidiu, eu ştiu cam câte se petrec pe la notariate. Întrebarea mea însă este simplă (şi retorică), poate UNNPR să ia o decizie internă cu efect de modificare a unei legi? Orice lege, ordin sau alt act legislativ se modifică de către legislator, prin căile legale prevăzute în acest scop (pentru a evita anarhia). Orice decizie unilaterală, bilaterală sau multilaterală, oricâte ştampile UNNPR ar avea, dacă este contrară prevederilor legislaţiei se cheamă că este tot ilegală.

Credeam că numai Ovidiu are această adulaţie pentru notari. Din telefoanele pe care le primesc de la mulţi traducători şi din discuţiile directe cu aceştia am înţeles de ceva vreme că mulţi traducători nu-i simpatizează pe notari şi situaţiile aberante în care îi pun pe traducători. Nici eu nu sunt de acord cu opiniile acestea, fiecare e liber să acţioneze conform propriului arbitru, dar eu consider că demersurile acestea, Ovidiu, sunt contrare intereselor traducătorilor.

Le pot confirma colegilor că nu există în Europa o situaţia similară celei dorite de Ovidiu. Există multe state în care se cere legalizarea semnăturii traducătorilor pe unele documente, în anumite situaţii, însă tendinţa generală este de simplificare a procedurilor şi nu de îngreunare a lor. Există în multe state necesitatea supralegalizării, există şi multe state în care orice traducător poate semna şi certifica o traducere şi acest lucru este suficient. Există multe state în care unele servicii de interpretariat judiciar sau de traducere judiciară au fost subcontractate de către stat unor entităţi comerciale (agenţii de traducere, ca să fie clar).

Iar legat de preţuri, Ovidiu, nu înţeleg cine ne poate opri să ne mărim preţurile. Politica de preţ este o strategie individuală care este la latitudinea fiecărui liber profesionist. Pe piaţa de traduceri, preţurile sunt libere şi fiecare decide ce tarif cere.

Eu zic că ar trebui să ne preocupe mai puţin activitatea notarială, cu care traducătorul are din ce în ce mai limitate tangenţe, şi să ne vedem mai mult de activitatea traducătorilor.
Collapse


 
cornelia mincu
cornelia mincu  Identity Verified
Romania
Local time: 11:06
German to Romanian
+ ...
legalizarea semnăturii traducătorului Nov 8, 2011

am mai spus-o şi în alt fir de discuţii şi nu mă pot abţine să nu mă repet: NU înţeleg rostul şi utilitatea legalizării semnăturii traducătorului. Dacă omul e traducător autorizat, are o diplomă, o autorizaţie, o ştampilă în sensul ăsta, de ce trebuie ca de fiecare dată să îi fie legalizată semnătura. Atunci hai să ne apucăm să legalizăm şi semnătura medicului de pe reţetă, semnătura verificatorului de pe planuri, semnătura expertului x de pe documentul y ş.... See more
am mai spus-o şi în alt fir de discuţii şi nu mă pot abţine să nu mă repet: NU înţeleg rostul şi utilitatea legalizării semnăturii traducătorului. Dacă omul e traducător autorizat, are o diplomă, o autorizaţie, o ştampilă în sensul ăsta, de ce trebuie ca de fiecare dată să îi fie legalizată semnătura. Atunci hai să ne apucăm să legalizăm şi semnătura medicului de pe reţetă, semnătura verificatorului de pe planuri, semnătura expertului x de pe documentul y ş.a.m.d.
Nu am nimic cu notarii, dar treaba asta cu legalizarea semnăturii traducătorului mi se pare aberantă, inutilă, bani în plus pentru client şi pierdere de vreme şi pentru client şi pentru traducător...

Ref. la ce s-a discutat cu vizarea originalului, eu nu mă apuc să ştampilez şi să semnez documentele originale ale oamenilor din simplul motiv că nu îmi permit să le "stric" oamenilor originalele, dintre care multe chiar sunt faţă verso (diplome, certificate, etc.). În schimb fac întotdeauna o copie xerox şi pe aceasta o vizez conform cu originalul, iar mie îmi păstrez întotdeauna o copie şi de pe original şi de pe traducere, în caz că se trezeşte cineva după o vreme cu vreo nemulţumire. Aşa procedez şi cu notarii, şi cu procurorii, şi cu judecătorii şi toată lumea e mulţumită, iar clientul nu se alege cu 10 semnături şi ştampile pe acte...
Ca să nu mai zic că dacă ulterior clientul merge cu documentul original respectiv, vizat deja de un traducător, la alt traducător, acest al doilea traducător ar trebui să menţioneze în traducere şi faptul că pe actul original al omului apare viza unui alt traducător, nu? iar el să vizeze la rândul său originalul...şi tot aşa)
Ţin minte că prin 1999 mi-am tradus actele de studii pentru că îmi trebuiau la facultatea unde urma să studiez în Germania. Într-adevăr mi-au fost vizate toate originalele de către traducător, în schimb traducerile în sine erau execrabile, cu greşeli gramaticale de clasa a V-a sau a VI-a. Şi atunci, mie ce mi-ar fi fost de folos, o ştampilă pusă pe coperta carnetului de student (care ulterior s-a şi întins, coperta fiind lucioasă) sau o traducere corectă a materiilor studiate? Dar asta e deja altă problemă...

Apropo, documentele pe care le traduc pentru parchete şi tribunale nu au nevoie de legalizarea semnăturii traducătorului. Ca să vezi... procurorii, judecătorii şi avocaţii mă cred că eu sunt aia...
Collapse


 
Ovidiu Martin Jurj
Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 11:06
German to Romanian
+ ...
Lămuriri (I) Nov 10, 2011

rosematei wrote:

Este pur si simplu o aberatie ! De 21 de ani lucrez ca liber profesionist cu sediul in propria mea locuinta. E adevarat ca locuiesc in cartierul notarilor, tribunalului, etc, dar chiar si asa daca as fi obligata sa ies personal cu fiecare cazier sau diploma la notar, ma intreb cand as mai putea lucra????



Dragă Rose,

Obligaţia traducătorului autorizat de a se prezenta personal la notariat pentru legalizarea semnăturii sale şi vizarea copiei înscrisului tradus nu ar implica mersul la notariat cu fiecare document în parte; ele se pot aduna şi grupa în funcţie de termenul de predare, care sunt urgente, care sunt ultraurgente, care sunt în regim normal, respectiv care sunt de la un notariat, care sunt de la alt notariat etc. etc. Şi mergi la notariat cu mai multe documente deodată. Eu aşa fac şi e totul ok.

De altfel, dacă lucrările sunt de la un anumit notariat, care te cheamă să le iei, sau ţi le dă pe mail scanate, normal că de dus le duci tu, traducătorul, că nu vine notariatul după ele la tine acasă. Eu am dezvoltat aici acest sistem de lucru cu câteva notariate şi doamne ajută, e tare bine.

Este mult mai bine să primeşti lucrarea prin BNP decât să vină toţi la tine acasă, să te cicălească etc. Casa e casă, nu e birou, nu întotdeauna tot omul are condiţii să primească lume etc; iar închirierea unui sediu pt. birou costă mult, mai ales într-un oraş mare, unde toate sunt scumpe; la noi în C-ţa nu găseşti un sediu decent - deci nu un chioşc sau o gheretă, ci o clădire normală, de dimensiuni cât de cât ok, fără 1000 euro pe lună; asta într-o zonă bună a oraşului, fiindcă dacă mergi la periferie, nu vine nimeni aşa departe, caută un traducător mai în centru.

Pe de altă parte, mai e o problemă de care m-am lovit: notariatele dornice de colaborare, unele nu tocmai aproape de mine, dar totuşi la distanţe ok, cel puțin pt. mine, care nu sunt mofturos, voiau sa-mi facă un bine şi să îmi dea de lucru şi, dintre din ce în ce mai puţinii clienţi care nu merg la SRLurile dumpere şi mai întreabă de traduceri, trimiteau la mine; adică le dădeau nr. meu de telefon, partea suna, eu îi dădeam lămuriri legate de preţuri, de când ar fi gata lucrarea etc., precum şi legate de locul unde mă găseşte. Toate bune şi frumoase, numai că în drum spre mine, dădeau peste SRLuri cu capre publicitare cu preţuri groaznic de mici şi poposeau acolo, nu mai ajungeau la mine. Ba mai rău, uneori nici nu făceau legalizarea la notariatul cel de treabă care îi îndrumase spre mine, ci la alt notariat, unde se ducea SRLul la legalizat. De pildă, aşa am pierdut o diploma Cambridge în regim de urgenţă, care toată lumea ştie că, bătută cu Arial de 12 la 1 rând cu margini de 2,5 cm peste tot, cum zice OMJ/OMF 772/C/414/2009, iese pe exact 2 pagini, deci 100 ron; normal, deci neurgent, e 70 ron. La SRLul din drum e 15 ron cu totul. La fel am luat ţeapă cu un cazier cu apostilă, urgent. Notariatul a îndrumat clientul la mine, omul, după ce am vorbit la telefon, a zis că da, gata, vine spre mine, că îl vrea repede etc. Nu a mai ajuns şi am aflat tot de la doamna notar care îl trimisese că, in păcate pt. mine, omul a poposit la un SRL de pe drum, care avea preţuri mici în geam. La mine ar fi dat 50 ron numai pe traducere, fiindcă era cu apostilă, altfel e 25 cazierul la urgenţă, dacă e simplu; la destule SRLuri locale, preţul e 8-10 ron şi uneori nu contează dacă e cu apostilă sau ba.

Prin urmare, ca să nu se mai întâmple de astea, cu conscursul notariatelor cu care colaborez, am ajuns la concluzia că este mult mai bine ca partea să lase actul/ actele de tradus la notariat, eu mă duc la notariat după ele, le iau acasă, efectuez traducerile, le duc înapoi la notariat, fac vizarea, completez şi semnez cererea pt. legalizarea semnăturii mele, notariatul îmi dă banii pe traduceri, apoi am plecat acasă şi nu mai am nicio treabă. Notariatul legalizează traducerile şi partea vine şi le ia de acolo şi efectuate şi legalizate şi le achită acolo. Factura pe traduceri în prezent o fac pe parte, că asta e, notariatul încă nu are condiţii să facă el însuşi traduceri.

Ba mai mult, ca să nu fac 2 drumuri, adică şi să merg să iau actele, şi să le aduc înapoi, notariatele care au scanner îmi uşurează munca şi viaţa şi scanează actele părţii şi mi le pun pe mail. Eu efectuez traducerea şi merg cu ea la legalizat la notariatul care mi-a dat-o în lucru. Acolo văd originalul, deci nu e ca la SRLuri, că lucrezi după mailuri şi originalul nu-l vezi în vecii vecilor; nu, văd originalul, în faţa mea îl trage la xerox şi îmi dă xeroxul şi fac vizarea, completez cererea de legalizare de semnătură, îmi primesc banii şi plec acăsucă.

S-a întâmplat să am în aceeaşi zi urgenţe de la 2 şi chiar de la 3 notariate, 2 aproape unul de altul, al treilea mai departe; nicio problemă, am mers cu lucrările la notariatele alea aproape, după aia am sărit în primul taxi şi am mers la ăla departe. Aveam traducere de 100 ron de la acel notariat; dacă o refuzam ca fraierul, nu primeam banii ăştia; aşa, am dat 10 ron la taxi şi tot m-am ales cu 90 ron. Eu zic că merită. Iaca, şi taximetristul trebuie să mănânce o pâine.

Oricum, de astă vară, mă deplasez mai repede şi pe deasupra şi moca, fiindcă mi-am luat bicicletă Dahon Mu Uno, deci o portabilă, adică o pliabilă cu roţi de 20", dar se mişcă aproape la fel de bine ca o biclă mare; e uşoară, are sub 10 kg; se pliază/ depliază în 15 secunde, aşa că o car după mine peste tot ca să nu mi-o fure, la bloc îmi încape fără probleme în lift, ceea ce e mare minune, fiindcă stau la etajul VI, deci o biclă normală ar fi greu de cărat; iar în casă de asemenea ocupă loc puţin. Va fi nasol iarna, fiindcă nu o să pot să o folosesc în zilele cu precipitaţii şi carosabil îngheţat şi înzăpezit, dar în rest e superok; chiar recomand tuturor o asemenea achiziţie, mai ales că poate fi luată pe PFA şi băgată la cheltuieli deductibile. Nu necesită o întreţinere foarte complicată, nici nu consumă combustibil. Plus că iei aer, faci mişcare, deci e sănătos mersul cu ea.

Pe de alta parte am o prietena in tara, traducator autorizat cu mare experienta, care a ramas in scaun cu rotile dupa un accident de masina. Chiar nu vad cum ar putea merge de fiecare data la notar. Si probabil sunt si altfel de cazuri in care nu te poti deplasa, sau pur si simplu nu ai timp.


Da, din păcate există şi situaţii din astea. Ce ar fi de spus? Nu vreau să fiu rău, dar se ştie că pt. autorizare la MJ, printre alte documente, se cere un certificat medical cum că eşti apt de muncă, deci trebuie să fii apt şi fizic, şi psihic. Dacă nu mai eşti, e cam nasol. Dar cred că pt. o persoană cu disabilităţi probleme din cauza asta nu ar fi atât la notariat, ci mai degrabă la instanţe, că acolo nu ai voie să ai refuzuri nejustificate. Dimpotrivă, cred că la notariat problema s-ar rezolva minunat dacă ar ajunge notariatele să facă traduceri conform legii, fiindcă persoana cu disabilităţi ar putea să se angajeze şi să lucreze acolo full time, deci nu s-ar mai deplasa pt. fiecare act, ci ar fi acolo, în incinta notariatului, zilnic, de la 9 la 16 sau 17, deci programul notariatului; multe notariate au vinerea zi scurtă, program 9-14 sau 15. Asta precis i-ar face bine, ar ieşi zilnic din casă, ar avea un loc de muncă precum tot omul, deci asta i-ar ridica moralul şi s-ar simţi în rândul lumii.

În ultima vreme chiar foarte multe documente pentru tari membre UE nu necesita legalizare. Personal am clarificat acest aspect la telefon si cu Ordinul medicilor in Franta si cu GMC in Anglia. E de ajuns sa fii official translator (ceea ce suntem) si nu mai e necesara legalizarea la un notar, poate eventual a copiei xerox.


Despre Franţa nu zic nimic, fiindcă eu nu lucrez pe franceză şi de asta nu ştiu nimic despre treaba din Franţa; dar legat de GMC, la voi acolo poate nu s-o cere legalizare, dar la noi e cu totul alta situaţia. Deci vin medici cu acte la tradus, ca să plece la muncă în Anglia şi nu numai că solicită traducere legalizată, ci mai mult decât atât: traducere legalizată şi apostilată, iar efectuarea traducerii să nu se facă după original, ci după o copie legalizată de un notar public, deci musai cu traducerea încheierii de legalizare de copie; toţi au zis că GMCul le cere aşa, că altfel li se resping dosarele. Şi nu doar cei care au ajuns la mine direct, ci şi cei care au dat acte la tradus SRLului cu care colaborez au cerut acelaşi lucru. Deci în asemenea cazuri, procedura pt. mine este următoarea: mă duc la SRL, iau actele părţii, mă duc la notariat, dau să facă după ele copie legalizată şi cer chitanţă pe parte (CNPul părţii este pe diplomă şi pe certificatul de membru de la Colegiul Medicilor), mă duc acasă şi fac traducerea după copiile legalizate, mă duc la notariat să legalizez traducerile şi zic să-mi pună copie vizată la ele, că sunt pt. apostilare, apoi mă duc cu ele la SRLul de traduceri, de unde partea le ia şi le duce la Camera Notarilor Publici pt. apostilă, fiindcă SRLul ăsta nu e ca altele, nu face (de fapt intermediază) şi apostilări. Şi pt. Irlanda tot aşa cer clienţii. Şi pt. asistente medicale la fel.

Pe de alta parte 85% din lucrari le am de la societati care nu solicita deloc legalizare, nici macar pentru certificatele de rezidenta fiscala ce trebuie prezentate la finante ! Nu vad atunci de ce sa lucram neaparat cu un notar, sa fiu angajat sau arondat lui. Chiar nu imi surade ideea de a lucra "in cadrul" notariatului.... imi iubesc independenta.


Păi depinde acuma, sunt texte şi texte, nu toate sunt înscrisuri; la înscrisuri ar trebui să se facă legalizare, indiferent dacă partea vrea sau nu. La alte texte, clar că nu trebuie legalizare şi nici nu trebuie să se facă în cadrul notariatului. Asemenea traduceri, chiar dacă le face un traducător autorizat, el nu le face în această calitate şi nu pune pe ele ştampila cu nr. autorizaţiei de la MJ.

Deci un traducător, să zicem persoana fizică X, poate avea 2 calităţi în acelaşi timp, folosindu-se de fiecare dintre ele în funcţie de situaţie:

1. calitatea de traducător autorizat, calitate pe care i-o dă autorizaţia de la MJ şi calitate în care ar trebui să lucreze numai cu entităţile menţionate pe ea; şi

2. clitatea de traducător în general, calitate în care lucrează cu cine doreşte, şi cu SRLuri, şi cu persoane fizice, cu ce o fi, şi traduce orice texte, practic ce doreşte şi ce se pricepe, dar nu înscrisuri.

E cam acelaşi lucru ca şi în cazul în care una şi aceeaşi persoană fizică are în acelaşi timp şi calitatea de avocat, şi calitatea de practician în insolvenţă, şi calitatea de consilier în proprietate industrială, fiind membru în toate cele 3 organizaţii profesionale ale acestor 3 profesii reglementate; treaba cu insolvenţele nu o să şi-o facă în calitate de avocat, ci de practician în insolvenţă, etc. Cunosc caz concret care are toate cele 3 calităţi de mai sus.

Deci ideea e următoarea: doar traducerile de înscrisuri pt. clienţi privaţi ar trebui să se facă la notariat şi să fie obligatoriu legalizate; celelalte traduceri nu. Iar în situaţia asta, prin faptul că face traducerile de înscrisuri pt. clienţi privaţi prin notariat, practic şi de fapt traducătorul autorizat nu îşi pierde independenţa în niciun fel; dacă nu se angajează la notariat cu contract de muncă, deci ca traducător intern, poate lucra ca traducător extern, deci ca PFA, tot acasă, ca de obicei, doar că clientul traducătorului autorizat ar fi notariatul şi nu direct partea persoană fizică sau juridică de drept privat.

Adică s-ar respecta legea, în sensul că notariatul şi-ar îndeplini atribuţia pe care o are prin lege în competenţa lui, prin ar. 8 lit. j din Legea nr. 36 coroborat cu art. 14 şi 48 din lege, iar traducătorul autorizat, la fel, ar lucra şi el conform legii şi conform autorizaţiei sale, în această calitate de traducător autorizat pe care o are, numai cu entităţile cu care este autorizat să lucreze conform autorizaţiei; BNPurile sunt printre acele entităţi, în timp ce SRLurile nu sunt, după cum nu sunt nici persoanele fizice.

Deci noi, în calitatea acesta de traducător autorizat, ar trebui să lucrăm strict şi exclusiv cu entităţile astea de pe autorizaţie: CSM, MJ, PÎCCJ, DNA, organele de urmărire penală, instanţe judecătoreşti, BNPuri, BEJuri şi avocaţi; tot ce nu-i printre ele şi are înscrisuri de tradus, indiferent că e Nea Caisă care merge la căpşuni, deci persoană fizică, sau e XYZ SRL, care e o fabrică de ciment, să zicem, deci o persoană juridică de drept privat, de fapt ar trebui să se ducă la tradus cu înscrisurile nu la noi, ci la BNPuri. Asta fiindcă BNPurile au această activitate prin lege, iar noi tot prin lege suntem obligaţi să lucrăm cu ele, să le servim ori de câte ori au nevoie de noi pt. aducerea la îndeplinire a atribuţiilor lor. Ştiam cu toţii asta când ne-am autorizat, sau ar fi trebuit să ştim.


 
Rose Marie Matei (X)
Rose Marie Matei (X)
Local time: 10:06
English to Romanian
+ ...
Nu m-ai convins! Nov 10, 2011

Draga Ovidiu,

Iti multumesc pentru raspunsul laborios si indicatiile pretioase. Am citit textul tau lung si alambicat in transe ca sa fiu sigura ca il inteleg. As avea multe comentarii, dar nu am timpul necesar sa te combat. Si nici nu are rost.
Nu m-ai convins deloc, din contra raman la convigerea mea, ca mi-e bine, chiar foarte bine asa independenta, fara sa lucrez "in cadrul" unui notariat.
Numai bine si pe mai departe.


 
cornelia mincu
cornelia mincu  Identity Verified
Romania
Local time: 11:06
German to Romanian
+ ...
@ Ovidiu Nov 10, 2011

Ovidiu, hai să-ţi spun cum procedează notarii în legătură cu traducerile clienţilor care le trec pragul. Probabil din comoditate...zic eu...le spun pur şi simplu: "vedeţi că e un birou de traduceri peste drum. Vă traduc ei din şi în orice limbă, se ocupă şi de apostilă şi tot ce aveţi nevoie"...aşa că, li se cam rupe notarilor de traducătorul independent, oricât ar fi el de bun.
Era o vreme când într-adevăr aveau cărţi de vizită ale mai multor traducători şi
... See more
Ovidiu, hai să-ţi spun cum procedează notarii în legătură cu traducerile clienţilor care le trec pragul. Probabil din comoditate...zic eu...le spun pur şi simplu: "vedeţi că e un birou de traduceri peste drum. Vă traduc ei din şi în orice limbă, se ocupă şi de apostilă şi tot ce aveţi nevoie"...aşa că, li se cam rupe notarilor de traducătorul independent, oricât ar fi el de bun.
Era o vreme când într-adevăr aveau cărţi de vizită ale mai multor traducători şi căutau în funcţie de limbile de lucru. Se pare că vremea respectivă a apus.
Aşa că eu nu văd cu ce ne-ar ajuta pe noi să lucrăm "în cadrul unui notariat". Cred că mai mult ne-ar ajuta să ne asociem între noi, traducători cu traducători sau să determinăm birourile de traduceri (existente peste tot în lume) să ne respecte munca şi să nu ne ofere preţuri de nimic. Sau să ne găsim noi singuri clienţii Eu personal am renunţat demult să mai aştept clienţi de la notari....cam de vreo 5 ani.
Collapse


 
Ovidiu Martin Jurj
Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 11:06
German to Romanian
+ ...
Lămuriri (II) Nov 10, 2011

Cristiana Cobliş wrote:

Le pot confirma colegilor că nu există în Europa o situaţia similară celei dorite de Ovidiu. Există multe state în care se cere legalizarea semnăturii traducătorilor pe unele documente, în anumite situaţii, însă tendinţa generală este de simplificare a procedurilor şi nu de îngreunare a lor. Există în multe state necesitatea supralegalizării, există şi multe state în care orice traducător poate semna şi certifica o traducere şi acest lucru este suficient. Există multe state în care unele servicii de interpretariat judiciar sau de traducere judiciară au fost subcontractate de către stat unor entităţi comerciale (agenţii de traducere, ca să fie clar).


Dragă Cristiana,

Este foarte adevărat ce scrii, la nivel european există diferenţe de la stat la stat, ba uneori şi în cadrul aceluiaşi stat, diferenţe de la land la land, de la canton la canton etc. Prin urmare, dacă în România este altfel decât în alte state UE, asta nu ar trebui să doară pe nimeni. În Germania de pildă, nu ştiu să existe apostilare la Bundesnotarkammer, în timp ce iaca, în România s-a introdus cu succes şi e bine. De ce să nu se facă traduceri de înscrisuri la notariate? La noi e tradiţie de decenii, notarii au această competenţă de când sunt ei ca profesie în România şi orice schimbare de legislaţie iacătă că le-a menţinut şi le menţine efectuarea traducerilor în competenţa lor, precum şi posibilitatea de a avea traducători angajaţi în cadrul birurilor lor, pentru a-i folosi la îndeplinirea acestei atribuţii. Întotdeauna s-a pus problema imitării a ce este în UE, cu orice preţ, indiferent dacă e bun sau nu. Dar România nu e şi ea stat UE? Din 2007 încoace? De ce nu s-ar lua alte ţări după ea, să bage ele activitatea asta la notariate?

Iar legat de preţuri, Ovidiu, nu înţeleg cine ne poate opri să ne mărim preţurile. Politica de preţ este o strategie individuală care este la latitudinea fiecărui liber profesionist. Pe piaţa de traduceri, preţurile sunt libere şi fiecare decide ce tarif cere.


Da, este multă lume care gândeşte aşa; şi la noi în ONGul nostru sunt unii colegi care cred că este foarte bună negociabilitatea asta a preţurilor, fiindcă poţi să ceri cât vrei. Da, este cât se poate de adevărat că poţi să ceri cât vrei; să ceri e foarte simplu; dar să şi primeşti cât vrei, asta este foarte greu, de fapt de foarte multe ori este imposibil. Şi nu mă refer doar la SRLurile de traduceri, care clar nu îţi dau cât vrei, oricât le-ai cere; dacă le ceri patronilor mai mult, te lasă baltă şi lucrează cu alţii mai ieftini; de fapt mulţi fac asta şi fără să le ceri mai mult, dacă găsesc pe cineva care să lucreze mai ieftin.

Cât despre deplasare, păi şi la SRLuri te deplasezi, asta dacă nu accepţi lucrul ilegal cu încheieri în alb. Şi te deplasezi pt. bani mult mai puţini decât iei de la notariat. Mă rog, SRLurile îţi dau în lucru şi alte tipuri de traduceri, nu numai de înscrisuri, documente care le trimit pe mail, deci nu te deplasezi pt. ele. Da, dar ştim cu toţii cum plătesc SRLurile, şi eu primesc de astea în lucru, documente mari, cu termene de predare f. strânse; SRLul are clienţi firme care dau la tradus tot felul de de astea şi le vor foarte repede; am făcut şi 20 de pagini de seara până dimineaţa; sau de ex. weekendul trecut am tradus 32 de pagini în 24 de ore, am lucrat la documentul ăla toată duminica, plus noaptea de duminică spre luni; noul Ordin 42/2011 de la ANRE privind acreditarea producătorilor de energie din surse regenerabile; dacă îl vrea careva, i-l vând cu 35 ron pagina, că nu are copyright, e text public, din Monitorul Oficial; e adevărat că SRLul mi l-a dat în lucru de joi, dar mai aveam ceva mare tot de la ei pt. vineri dimineaţa, deci nu m-am apucat de el de joi; iar vineri pe zi am mai avut şi altele de la notariat, iar vineri seara am mers la un party, unde am stat toată noaptea şi am băut de m-am făcut praf, iar sâmbătă am dormit toată ziua ca porcu', aşa că documentul l-am făcut duminică pe zi plus noaptea.

Deci cam asta e, SRLul îţi dă de lucru, dar la preţ mic pe pagină, munceşti pt. el minim 15 ore pe zi, îţi mănâncă nopţi, îţi mănâncă weekenduri etc. pt. 18 -20 ron pagina; iar cine lucrează cu SRLuri cu preţuri mici şi foarte mici pe pagină, e clar că munceşte şi mai mult pt. aceiaşi bani, asta ca să-i ajungă banii; deci oricum o iei, pt. aceiaşi bani, la SRLuri te cocoşezi muncind; nu e ca la notariat, unde un traducător intern ar munci maxim 8 ore pe zi, cât e programul notariatului, ar avea un program de muncă normal, nopţi dormite, nu muncite, weekend liber şi bani suficienţi, leafa sigură în fiecare lună, dările la stat plătite de notariat în calitate de angajator. Ca extern care lucrează prin notariat nu ai toate astea, dar ai preţuri pe pagină foarte bune, mult mai bune de la notariate decât de la orice alţi clienţi sau intermediari din ţara asta. Şi atunci unde e detrimentul profesiei?

Dar nu e vorba doar de SRLurile de traduceri, care intermediază; cu preţurile e din ce în ce mai nasol şi la clienţii finali, care din ce în ce mai mulţi se ţigănesc să le laşi la preţ, iar ţie îţi rămân doar 2 posibilităţi: ori laşi, şi atunci înveţi clientul cu nărav, cum se zice, fiindcă odată ce ai lăsat, va vrea să lucrezi cu el numai la preţul lăsat, ba încă după o vreme la mai cere o lăsare, apoi încă una şi încă una etc.; ori să nu laşi la preţ, şi atunci rişti să pierzi clientul, fiindcă se duce unde e mai ieftin.

De asta nu este bună negociabilitatea asta a preţurilor şi de asta trebuie să luptăm cu toţii exact împotriva ei. Lucrul prin notariat ar rezolva definitiv această problemă, fiindcă s-ar aplica onorariile stabilite de stat, adică de MJ, cu consultarea UNNPR, adică Anexa 4. Am cerut şi creşterea preţurilor din ea, arătând că actualmente legalizarea unei traduceri de 1 pagină costă mai mult decât efectuarea ei, deci efectuarea ar trebui să se scumpească şi pagina r trebui să coste minim 35 ron în regim normal, 50 ron în regim de urgenţă (24-48 ore) şi 70 ron în regim de ultraurgenţă (3-8 ore), iar traducătorul extern ar trebui să primească un onorariu procentual şi asta ar rezolva problema. Fiindcă chestia cu onorariile stabilite de stat rămâne în vigoare, doar că, dacă intră în vigoare proiectul ăsta de modificare a Legii nr. 36/1995 de care pomeneam, nu o să mai fie cf. art. 28 lit. c, ci 28 lit. d din lege, dar e aceeaşi chestie: UNNPR propune onorarii minimale, iar MJ le aprobă.

Deci da, notariatul ar lua el o parte din preţul traducerii, ok, dar notarii ar ţine preţul cât mai sus posibil şi din asta am ieşi în câştig şi noi, şi ei. Altfel spus, decât să mânânc o bucăţică mică de turkish delight de unul singur, mai bine împart o prăjitură mare cu notariatul, care îmi dă suficient din ea cât să mă satur. Nu-mi trebuie mai mult.

cornelia mincu wrote:

NU înţeleg rostul şi utilitatea legalizării semnăturii traducătorului. Dacă omul e traducător autorizat, are o diplomă, o autorizaţie, o ştampilă în sensul ăsta, de ce trebuie ca de fiecare dată să îi fie legalizată semnătura. Atunci hai să ne apucăm să legalizăm şi semnătura medicului de pe reţetă, semnătura verificatorului de pe planuri, semnătura expertului x de pe documentul y ş.a.m.d.


Dragă Cornelia,

Legalizarea semnăturii traducătorului autorizat nu numai că nu îi dăunează acestuia cu nimic, ci îi este folositoare, fiindcă prin asta nu numai că nu i se neagă această calitate, de traducător autorizat, de către notarul public, ci dimpotrivă, notarul public îi recunoaşte, îi certifică această calitate, astfel încât nimeni nu i-o mai poate nega. De costat nu îl costă nimic pe traducător, fiindcă plăteşte partea. Dacă ar fi să fie traduceri numai cu semnătura şi ştampila traducătorului, s-ar falsifica mult mai lesne; aşa, odată ştampila ta legalizată la notariat, cu obligația de a te prezenta personal pt. asta, atunci clar se ştie că ştampila aia sigur-sigur e a ta, la fel semnătura; nimeni nu îşi poate face ştampilă ca a ta şi semna şi ştampila traduceri în numele tău, după cum, dacă s-ar face strict şi exclusiv la notariate, traducerile de înscrisuri, pe care ar trebui să le facă numai traducători autorizat, nu ar mai putea ajunge la neautorizaţi. Se ştie că multe SRLuri nici nu mai dau documentele la tradus la traducători autorizaţi, ca să nu-i plătească, şi ori le dau la neautorizaţi, ori le fac secretarele sau chiar patronii; şi ori pun o încheiere în alb de la un autorizat care de fapt nici nu a văzut actele respective, ori, şi mai grav, pun ştampila de SRL. Nu de puţine ori, mai nou, clienţii s-au trezit şi cu traduceri pline de greşeli, care de la o poştă se vedea că sunt făcute cu "Goagăl Translate". La notariat aşa ceva ar fi exclus.

Pe de altă parte, notariatul fiind instituţia legalmente competentă să efectueze şi să legalizeze traduceri, precum şi să le păstreze în arhiva sa, normal că sigiliul notarului public trebuie să apară pe traducerea respectivă. Este exact ca în cazul medicilor: niciunde, pe niciun act medical, nu apare doar parafa medicului, ci obligatoriu şi ştampila rotundă a instituţiei în cadrul căreia lucrează medicul respectiv: policlinică, spital, dispensar, cabinet medical privat, individual sau asociat etc.

Apropo, documentele pe care le traduc pentru parchete şi tribunale nu au nevoie de legalizarea semnăturii traducătorului. Ca să vezi... procurorii, judecătorii şi avocaţii mă cred că eu sunt aia...


Depinde. Înscrisurile pe care le cer avocaţii părţilor pt. a le folosi în instanţă, toate mi s-au cerut cu legalizare. De asemenea, documente procedurale solicitate de avocat, spre a fi trimise în străinătate (ex. citaţie, dovadă de înmânare documente procedurale etc. plus documente însoţitoare, sentinţe), toate mi s-au cerut cu legalizare la notariat. Dacă sunt traduceri solicitate de instanţă, păi atunci nu se cere legalizare la notariat, fiindcă instanţa pune ea sigiliul ei pe ele, deci sigur nu rămâne doar semnătura şi ştampila traducătorului autorizat.

Ovidiu, hai să-ţi spun cum procedează notarii în legătură cu traducerile clienţilor care le trec pragul. Probabil din comoditate...zic eu...le spun pur şi simplu: "vedeţi că e un birou de traduceri peste drum. Vă traduc ei din şi în orice limbă, se ocupă şi de apostilă şi tot ce aveţi nevoie"...aşa că, li se cam rupe notarilor de traducătorul independent, oricât ar fi el de bun.


Nu neg că există astfel de cazuri, şi la noi există; nu sunt regula, sunt excepţia. Iar unii notari s-au lecuit după ce au luat clienții sau chiar ei înşişi ţeapă. Unul din notariatele care îmi dă de lucru de aia îmi dă, fiindcă doamna notar a dat la tradus la un SRL o diplomă de-a fiicei ei şi i-au făcut-o varză; iar alt notariat nu mai lucrează cu SRLuri, de când a avut o clientă pe care a trimis-o la un SRL alăturat pt. o traducere de franceză şi rezultatul a fost o traducere plină de greşeli, făcută cu Goagăl, care a trebuit refăcută; nu de mine, că eu nu lucrez pe franceză. Iar altcineva a luat ţeapă cu nişte acte medicale din Austria. Deci au învăţat care e diferenţa între o traducere efectuată de un traducător autorizat şi una doar semnată de un traducător autorizat, dar efectuată cine ştie de cine. Le-am explicat şi eu cum e cu încheierile în alb, deci se cam ştie prin oraş.

Aşa că eu nu văd cu ce ne-ar ajuta pe noi să lucrăm "în cadrul unui notariat". Cred că mai mult ne-ar ajuta să ne asociem între noi, traducători cu traducători sau să determinăm birourile de traduceri (existente peste tot în lume) să ne respecte munca şi să nu ne ofere preţuri de nimic. Sau să ne găsim noi singuri clienţii Eu personal am renunţat demult să mai aştept clienţi de la notari....cam de vreo 5 ani.


Din păcate, aşa ceva este imposibil, iar preţurile pe piaţa liberă şi concurenţială nu sunt în creştere, ci în scădere, deci situaţia nu numai că nu se îmbunătăţeşte, ci o ia tot mai la vale, e din ce în ce mai rău. SRLurile nu numai că nu măresc preţul pe pagină la traducător, ci îl micşorează, iar acolo unde traducătorul nu acceptă asta, nu mai lucrează cu el. Respect? Aşa ceva numai la notariat există. De asta merită luptat pt. ca traducerile de înscrisuri să se facă la notariat aşa cum prevede legea.

De fapt, notarii au obligaţia să-şi îndeplinească toate atribuţiile pe care le au prin lege în competenţa lor, nu doar o parte; pe asta insist eu. Chiardomnul preşedinte Mănescu spune asta:

"Orice înseamnă serviciu public trebuie făcut. Eu nu pot refuza să fac un act numai pentru că este de prea mică importanţă şi nu câştig mare lucru de aici. La 80-90 la sută aceasta este gândirea. Sigur, şi în profesia asta se creează vârfuri, care s-au specializat pe anumite acte foarte valoroase, deşi teoretic nu au voie să refuze, iar, dacă refuză, trebuie să dea motivaţie scrisă."

Şi mai zice ceva, sublinierea îmi aparţine:

"O să fiu foarte sincer. Pe mine nu mă ţine la birou faptul că pot să dau un tun cu un act şi după aceea să stau degeaba un an. Pe mine mă ţin actele mici, multe şi nu foarte costisitoare. Noi nu avem birouri de afaceri. Onorariile noastre sunt stabilite de Ministerul Justiţiei."

Efectuarea traducerilor de înscrisuri intră exact la acte de astea mici şi nu foarte costisitoare de care vorbeşte domnul Mănescu. Aşa că ar trebui să se apuce să facă. Biroul lui notarial oricum are şi traducători angajaţi, deci chiar face şi traduceri, în cadrul biroului notarial, pe bune. Practica asta trebuie să se extindă. Şanse există, cum ziceam: notarii doresc asta, nu sunt reticenţi, mai ales acum, pe timp de criză, când au scăzut drastic imobiliarele şi se cam vede. Prin oraş, unii şi-au mutat sediile în locuri cu chirie mai mică; alţii şi-au închis birourile individuale şi s-au asociat cu alţi notari, şi nu pe criterii de rudenie. O activitate în plus aduce bani în plus şi lor şi nouă; oricum tendinţa este nu reducerea atribuţiilor lor, ci creşterea acestora; acuma au atribuţii noi, au şi divorţuri, şi partaje şi multe alte activităţi. De asta trebuie să-i facem să facă şi traduceri. Deci dacă nu ar mai fi SRLurile de traduceri să facă dumping, publicitate agresivă, deci concurenţă neloială, treaba la notariate s-ar pune pe roate şi ar merge cum trebuie.

Deci dacă se doreşte lăsarea efectuării traducerilor în competenţa notariatelor, cum ar rămâne cf. proiectului de lege de modificare la Legii nr. 36/1995 de care spuneam, atunci clar trebuie create toate condiţiile pt. ca această prevedere legală să fie îndeplinită. Eu mă lupt să se întâmple asta, fiindcă e spre binele şi în interesul întregii noastre profesii, deoarece, aşa cum am arătat, de la notariate se câştigă cel mai bine şi respect, şi bani.


[Bearbeitet am 2011-11-10 18:22 GMT]


 
Cristiana Coblis
Cristiana Coblis  Identity Verified
Romania
Local time: 11:06
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Când unii traducători nu-şi cunosc interesele Nov 10, 2011

Ovidiu, nu am nevoie de nicio lămurire, m-am lămurit de multă vreme. Aşa cum eu nu intenţionez să te lămuresc pe tine, pentru că e evident că nu ai deschiderea necesară decât pentru lucrurile pe care le tot vehiculezi de atâţia ani pe acest forum, te-aş ruga să ai politeţea să nu insisţi să mă convingi de lucruri care pentru mine sunt de-a dreptul absurde. Nu ştiu alţi forumişti cum sunt, dar eu una deja am devenit imună la astfel de mesaje ... See more
Ovidiu, nu am nevoie de nicio lămurire, m-am lămurit de multă vreme. Aşa cum eu nu intenţionez să te lămuresc pe tine, pentru că e evident că nu ai deschiderea necesară decât pentru lucrurile pe care le tot vehiculezi de atâţia ani pe acest forum, te-aş ruga să ai politeţea să nu insisţi să mă convingi de lucruri care pentru mine sunt de-a dreptul absurde. Nu ştiu alţi forumişti cum sunt, dar eu una deja am devenit imună la astfel de mesaje

Legat de preţuri, aici văd o foarte mare problemă. Din constatările mele personale, se plâng de tarife traducătorii care nu au argumente cu care să-şi susţină pretenţiile tarifare, uneori modeste. Se plâng de tarife cei care nu găsesc de lucru din aceleaşi motive, pentru că nu au argumente pentru a convinge clienţii să lucreze cu ei şi nu cu alt traducător. Se plâng de preţuri cei care lucrează la tarife sub pragul decenţei şi al respectului de sine. Pe scurt, cei care nu sunt competitivi pe piaţă sau nu au reuşit să se adapteze la condiţiile şi schimbările pieţii (sunt traducători extraordinari care nu folosesc computerul, ci maşina de scris sau stiloul, este trist, dar nu sunt căutaţi oricât ar fi de buni).

A avea o afacere, inclusiv de traducător independent, înseamnă să-ţi găseşti clienţi şi să poţi să te ridici la nivelul aşteptărilor acestora, să poţi să-i convingi că eşti omul potrivit pentru proiectul lor de traducere. Clienţii miros foarte uşor incompetenţa. Argumentul tău cu SRL-urile dumpere nu stă în picioare, întotdeauna vor exista şi firme, şi traducători cu preţuri mici. Ştiu sigur că am preţuri mai mari sau uneori duble faţă de multe firme, agenţii şi birouri, cu toate acestea lucrez 10-12 ore pe zi, mai mult nu pot. În fond, fiecare are clienţii pe care îi merită, argumentul preţului mic este el simplu şi la îndemâna oricui, dar nu e universal valabil. Competenţa nu ţi-o poate lua nimeni, oricât dumping ar face. În sfârşit, după cum am spus de multe ori, mulţi pot traduce acceptabil, puţini găsesc clienţi pentru a câştiga din asta o pâine. Poţi fi un excelent traducător şi fără a fi un excelent traducător independent, faţă de acum 10 ani încă se mai găsesc posturi de traducător angajat. Această profesie nu este o excepţie.

Fixarea de tarife este ilegală în România şi în UE (şi în afară de preacinstiţii notari, CECCAR-ul a luat amendă de aproape un milion de euro anul trecut exact pentru fixarea de preţuri, iar avocaţii au fost şi ei nevoiţi să renunţe la fixarea tarifelor). În plus, este o practică profund dăunătoare şi neconcurenţială. Ajută practic toţi incompetenţii să subziste pe piaţă în detrimentul profesioniştilor competenţi şi nu încurajează perfecţionarea. Eu înţeleg că nu toată lumea are noţiuni de economie, marketing, negocieri etc., dar unele afirmaţii mi se par de o naivitate rar întâlnită.

Ştiu că mulţi traducători sunt invidioşi pe notari sau poate chiar ar vrea să fie notari. Poate că nu şi-au ales profesia potrivită, dacă nu le place profesia de traducător sau nu o înţeleg, aşa cum există ea, în esenţă, de mii şi mii de ani, cu mult înainte de existenţa ştampilelor şi a formalităţilor taxabile cu sume imense prin notariate. Desigur, este mai simplu să aştepţi ca altcineva să îţi trimită clienţi (gratis!!!), să-ţi fixeze preţurile şi chiar să-ţi gestioneze portofoliul de clienţi şi arhiva, decât să faci toate aceste lucruri singur-singurel pentru afacerea ta şi pentru pâinea ta.

Revenind la ceea ce foarte bine spunea colega Cornelia Micu mai sus, într-adevăr, măcar cei care ne cunoaştem cu adevărat interesele în această profesie şi credem în continuare în ea ar trebui să fim mai uniţi. Numai dacă suntem uniţi şi ne sprijinim între noi, putem să trecem peste diversele probleme. Dar asta este. Mulţi traduc când-cum, puţini înţeleg ce înseamnă cu adevărat să fii traducător, şi mai puţini îşi cunosc interesele în această profesie.
Collapse


 
Ovidiu Martin Jurj
Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 11:06
German to Romanian
+ ...
Expunerea de motive Nov 16, 2011

Cristiana Coblis wrote:

Întrebarea mea însă este simplă (şi retorică), poate UNNPR să ia o decizie internă cu efect de modificare a unei legi? Orice lege, ordin sau alt act legislativ se modifică de către legislator, prin căile legale prevăzute în acest scop (pentru a evita anarhia). Orice decizie unilaterală, bilaterală sau multilaterală, oricâte ştampile UNNPR ar avea, dacă este contrară prevederilor legislaţiei se cheamă că este tot ilegală.


Iată ce se spune în Expunerea de motive la proiectul menţionat:

"... prezentul proiect de act normativ a fost elaborat pe baza propunerilor Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi a soluţiilor legislative propuse la nivelul Ministerului Justiţiei, în urma constatării unor disfuncţionalităţi în activitatea de gestionare a activităţii desfăşurate de notarii publici, modificările propuse vizând aspecte precum:

• unificarea şi sistematizarea prevederilor referitoare la competenţa notarilor publici, reformularea unor dispoziţii din Legea nr. 36/1995 care au creat sau sunt de natură să creeze probleme în aplicarea practică;"

Deci iată, UNNPR nu ia decizii interne, nici nu lucrează unilateral, ci colaborează strâns cu Ministerul Justiţiei şi împreună şi-au dat mâna să facă tot ce trebuie.

Cât despre demersul nostru, pornind de la motivul citat mai sus din expunerea de motive, noi am considerat că există probleme în aplicarea practică legate de competenţa notarilor publici în ce priveşte activitatea de la art. 8 lit. j - efectuarea şi legalizarea traducerilor. Nu am făcut decât să semnalăm MJului şi UNNPRului aceste probleme şi să cerem rezolvarea lor în sensul de a se da cezarului ce e al cezarului - adică să se dea notarului ce e al notarului: notarii să se apuce să facă traduceri în cadrul şi la sediul BNPurilor lor şi, conform legii, să se folosească de noi, de traducătorii autorizaţi. Am cerut eliminarea acelor entităţi neavenite, care creează probleme în aplicarea practică a prevederii de la art. 8 lit. j referitoare la competenţa notarilor publici - SRLurile de traduceri; nu toate, ci doar alea care îşi zic birouri de traduceri autorizate şi care abuziv se bagă să facă o activitate care intră în competenţa notarilor publici, împiedicându-i pe aceştia s-o facă ei înşişi în cadrul BNPurilor, care cf. art. 14 trebuie să aibă personalul auxiliar necesar, adică noi.

A avea o afacere, inclusiv de traducător independent, înseamnă să-ţi găseşti clienţi şi să poţi să te ridici la nivelul aşteptărilor acestora, să poţi să-i convingi că eşti omul potrivit pentru proiectul lor de traducere. Clienţii miros foarte uşor incompetenţa. Argumentul tău cu SRL-urile dumpere nu stă în picioare, întotdeauna vor exista şi firme, şi traducători cu preţuri mici. Ştiu sigur că am preţuri mai mari sau uneori duble faţă de multe firme, agenţii şi birouri, cu toate acestea lucrez 10-12 ore pe zi, mai mult nu pot. În fond, fiecare are clienţii pe care îi merită, argumentul preţului mic este el simplu şi la îndemâna oricui, dar nu e universal valabil. Competenţa nu ţi-o poate lua nimeni, oricât dumping ar face.

Dragă Cristiana, tocmai asta e: cei mai mulţi clienţi nu miros incompetenţa şi nu înţeleg de ce există diferenţe de preţ uneori foarte mari; la mine sunt mai mult decât duble, sunt uneori cvadruple faţă de dumperi, iar omul de rând nu pricepe de ce; mai ales la traduceri din română în limba străină, există cazuri în care solicitantul traducerii nu cunoaşte deloc sau nu cunoaşte suficient limba-ţintă şi ia traducerea aşa cum e, se bucură că a găsit pe cineva să i-o facă ieftin şi abia afară, la autorităţi străine, se dovedeşte că nu e bună şi nu e utilizabilă, iar actele trebuie retraduse de colegii noştri din străinătate, care ne-au povestit destule despre asta, ba unii chiar ne-au dat şi exemple.

Dar cel mai îngrijorător este faptul că nu doar la omul de rând care îşi traduce o diplomă sau un cazier se întâmplă asta, adică se îndreaptă spre traduceri ieftine, fără să ştie ce riscă; nu, e mult mai grav: există firme mari, multinaţionale, care gândesc aşa. De pildă, SRLul de traduceri cu care colaborez lucrează cu clienţi-firme; una dintre ele este o multinaţională mare, iar filiala din România trebuie să trimită societăţii-mamă din străinătate diverse documente traduse despre mersul filialei din România, despre mersul lucrurilor în domeniul lor de activitate, despre legislaţia din domeniul lor de activitate, modificări, completări etc. etc. Ăştia vin cu documente multe deodată, o grămadă de pagini, şi le vor în termene foarte strânse, iar când li s-a spus că o traducere bună necesită muncă de documentare şi prin urmare şi un termen rezonabil în care să fie efectuată, răspunsul părţii române a fost: "Păi străinii ne cer traduceri. Nu ne-au specificat că le vor şi bune. Noi le dăm traduceri şi atât. Nu ne interesează cum sunt traducerile, noi vrem doar să fie gata la termenul solicitat şi să se încadreze în buget". Asta s-ar traduce astfel: să fie făcute cât mai repede şi să fie cât mai ieftine. Şi nu e caz singular, din păcate. Iar politica SRLului de traduceri este: Clientul nostru - stăpânul nostru, traducătorul nostru - sclavul nostru. Indicaţiile sunt să se muncească pe brânci spre a preda lucrările la termene, că e zi, că e noapte, că e weekend, nu contează, clientul să fie mulţumit că primeşte lucrările la timp, ca să rămână client fidel, să nu se ducă în altă parte, unde e mai ieftin.

Fixarea de tarife este ilegală în România şi în UE (şi în afară de preacinstiţii notari, CECCAR-ul a luat amendă de aproape un milion de euro anul trecut exact pentru fixarea de preţuri, iar avocaţii au fost şi ei nevoiţi să renunţe la fixarea tarifelor). În plus, este o practică profund dăunătoare şi neconcurenţială. Ajută practic toţi incompetenţii să subziste pe piaţă în detrimentul profesioniştilor competenţi şi nu încurajează perfecţionarea.


Da, Cristiana, fixarea de tarife este ilegală, dar, exact cum spui, nu şi pentru notari. Nu doar la noi în România au onorarii stabilite, ci în toate ţările lumii unde există notariat de tip latin (civil law notary). În Germania şi Austria nici nu sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei, ci printr-o lege: Gesetz über die Kosten in Angelegenheiten der Freiwilligen Gerichtsbarkeit, zisă pe scurt Kostenordnung, care reglementează atât taxele judiciare, cât şi onorariile notarilor.

Iar la noi, de fapt e cum zice domnul preşedinte Mănescu: nu notarii stabilesc onorarii, ci Ministerul Justiţiei, deci statul. Şi aşa şi este, fiindcă aceste onorarii minimale de fapt sunt aprobate prin ordin al ministrului justiţiei. La CECCAR nu a fost aşa, au stabilit ei, CECCARul, onorarii, fără să aibă drept prin lege să o facă, şi au făcut-o ei, CECCARul, deci nu statul, prin ministerul de resort. De asta CECCAR a luat amendă, pe bună dreptate.

Sigur că şi noi, traducătorii autorizaţi, am avea probleme, numai să îndrăznim să încercăm să stabilim noi de capul nostru tarife, onorarii minimale şi altele asemenea. Categoric că am păţi şi noi ce a păţit CECCARul. Eu le-am zis colegilor. Tocmai de aceea trebuie să vrem să se lucreze prin BNPuri, ca să se aplice onorariile lor, că lor nimeni nu le face nimic; ce nu putem noi, să facă ei, să ţină ei preţurile cât se poate de sus, să ne primim şi noi tainul din asta şi totul ar fi minunat pt. toată lumea. Nici nu ar trebui stabilite onorarii, că ele deja sunt stabilite, sunt cele din Anexa 4; de ce să fie doar teoretic şi să nu se aplice în practică? Ştim că piaţa e în cădere liberă, preţurile o iau la vale de nu se mai opresc, tot mai jos, din ce în ce mai jos; aplicarea onorariilor din Anexa 4 ar fi singura frână posibilă.

Eu nu aş crede că stabilirea de onorarii ar stimula mediocritatea sau incompetenţa. Dimpotrivă: atât timp cât clientul are de unde alege în funcţie de onorariu, cei mai mulţi clienţi de regulă aleg onorariul cel mai mic, în detrimentul competenţei. Eu cred că din contră: nişte onorarii stabilite ar face ca serviciul în cauză să coste cam peste tot la fel, iar dacă sunt şi suficient de mari onorariile alea, păi omul, dacă tot are de dat o căruţă de bani , pt. banii ăia mulţi va vrea un serviciu de calitate, şi dintre cei care lucrează cam pt. aceiaşi bani, clientul ar alege traducătorul care pt. aceiaşi bani îi oferă o traducere de calitate mai bună decât alţii. Altfel spus, când preţul va fi cam la fel la toată lumea, cu adevărat numai calitatea va fi aceea care va face diferenţa.

Desigur, este mai simplu să aştepţi ca altcineva să îţi trimită clienţi (gratis!!!), să-ţi fixeze preţurile şi chiar să-ţi gestioneze portofoliul de clienţi şi arhiva, decât să faci toate aceste lucruri singur-singurel pentru afacerea ta şi pentru pâinea ta.


Exact! Asta e! Să facă notariatul toate astea, nu noi, traducătorii autorizaţi! În primul rând fiindcă e de competenţa lui, a notariatului, în al doilea rând, fiindcă se pricepe mai bine decât noi, în al treilea rând, fiindcă dacă am face noi, am avea o bătaie de cap în plus, o pierdere de timp în plus etc. şi ar fi şi gratis, fiindcă eu mă îndoiesc că asta ne-ar ajuta să creştem preţul pe pagină. Exact cum ziceam: mai bine lucrăm prin BNPuri, cum ar fi şi legal să facem, clienţii i-am primi pe tavă, fără bătaie de cap, gratis nu ar fi, deoarece notariatul şi-ar opri şi el din preţul traduceri, dar ar fi de unde, din preţul mare al notariatului, şi-ar ţine suficient şi ar rămâne suficient şi pt. noi. Mai bine de aşa, ce ar putea fi pe lumea asta?


 
Annamaria Amik
Annamaria Amik  Identity Verified
Local time: 11:06
Romanian to English
+ ...
@Ovidiu: de ce nu sunt fezabile preţurile fixe Nov 16, 2011

Ovidiu,

Preţul unei traduceri de înscris poate fi într-adevăr fix şi într-adevăr există avantaje ale (obligativităţii) prezentării personale la notar pentru legalizarea semnăturii. Însă aici intervine problema majoră:
- oricât de bine îmi organizez timpul ca procesul de ridicare a documentelor să fie mai eficient, pentru mine deplasarea înseamnă TIMP, iar timpul înseamnă BANI.
Ca să fie complet rentabilă pentru mine traducerea de înscrisuri, ar
... See more
Ovidiu,

Preţul unei traduceri de înscris poate fi într-adevăr fix şi într-adevăr există avantaje ale (obligativităţii) prezentării personale la notar pentru legalizarea semnăturii. Însă aici intervine problema majoră:
- oricât de bine îmi organizez timpul ca procesul de ridicare a documentelor să fie mai eficient, pentru mine deplasarea înseamnă TIMP, iar timpul înseamnă BANI.
Ca să fie complet rentabilă pentru mine traducerea de înscrisuri, ar mai trebui să le cer clienţilor pe lângă preţul drumului cu taxiul şi valoarea traducerilor pe care le pot face în timpul deplasării la notar (în funcţie de trafic şi timpul de aşteptare la notar, poate dura 1-2 ore!). Iar acest preţ nu poate fi fixat: dacă traduc un text mai complicat cu predare a doua zi, pot pretinde sume foarte mari. Ce client îmi va plăti mie preţul traducerii înscrisului + legalizarea + taxiul + 30-40 EUR (profit nerealizat) pentru o simplă diplomă, dacă săptămâna respectivă eu nu mai am alte drumuri la notar şi el are nevoie de traducere musai atunci?
Collapse


 
S_G_C
S_G_C
Romania
Local time: 11:06
English to Romanian
Amintiri :) Feb 18, 2013

Cristiana Coblis wrote:

Aşadar, pe scurt, înscrisurile pe care le putem accepta pentru traduceri autorizate sunt: înscris autentic, în copie legalizată, cu semnătură legalizată, cu dată certă sau sub semnatură privată, în extras. Nu se pot face traduceri autorizate după copii simple (xerox, faxuri, e-mailuri, scanuri şi cine ştie ce altceva). Copii simple = traduceri simple, fără ştampilă, semnătură, încheiere. Traducerile făcute după astfel de copii nu se pot legaliza. Traducătorul trebuie să vizeze pe verso înscrisul propriu-zis, care se va înapoia cetăţeanului. La toate exemplarele traducerii trebuie anexată o copie xerox a înscrisului, vizată şi ea de către traducător. Dacă traducătorul nu doreşte să anexeze copii ale înscrisului, îl poate copia integral pe o coloană alăturată traducerii sau secvenţial (text sursă, text ţintă), deşi nimeni nu cred că are atâta timp de pierdut Textul încheierii este cel din lege (art. 102) şi nu altul. Deci lucrurile sunt destul de simple.

Spor la treabă tuturor.

[Editat la 2011-11-01 13:45 GMT]


Eu am fost... "foarte novice", atunci. Mai exact, mi-am început activitatea de traducător pe vremea când nu se oferea nimeni să te ajute cu informaţii legislative privind drepturile şi obligaţiile tale, dacă aflai astfel de informaţii, erau... "furate", eu am intrat în legătură cu un birou de traduceri şi aşa am mai aflat una, alta, dar nici măcar acolo nu se practica faza cu anexatul unei copii xerox la traducerea propriu-zisă. Ce ştampilam noi erau actele în original.

Nu exista acces nelimitat la Internet, pe vremea aceea, eu lucram pe un 486 şi mai apoi pe un Pentium 1, care sunt history acum. Lucram cu dicţionare, nu cu CAT tools, nici nu ştiam de aşa ceva.

Acum, dacă mă uit la traducerile de atunci, sigur descopăr greşeli. Acum 5 minute am descoperit că nici DOS-urile nu erau perfecte.

Cât despre "traducerile făcute după astfel de copii nu se pot legaliza", şi notarii sunt confuzi.


 
Pages in topic:   < [1 2]


There is no moderator assigned specifically to this forum.
To report site rules violations or get help, please contact site staff »


Traduceri conform noului Cod Civil?






Protemos translation business management system
Create your account in minutes, and start working! 3-month trial for agencies, and free for freelancers!

The system lets you keep client/vendor database, with contacts and rates, manage projects and assign jobs to vendors, issue invoices, track payments, store and manage project files, generate business reports on turnover profit per client/manager etc.

More info »
Trados Business Manager Lite
Create customer quotes and invoices from within Trados Studio

Trados Business Manager Lite helps to simplify and speed up some of the daily tasks, such as invoicing and reporting, associated with running your freelance translation business.

More info »