| Pages in topic: [1 2] > | Traduceri conform noului Cod Civil? Thread poster: mella
|
|---|
mella
Local time: 21:20
English
+ ...
Buna seara!
Azi am aflat de la secretara unui birou de traduceri ca nu se pot legaliza traducerile facute dupa documentele in copie xerox, doar originale/copii legalizate, conform noului Cod Civil. Stiti ceva despre acest lucru? Mai exista si alte modificari?
Imi cer scuze daca s-a mai discutat despre acest aspect, nu am gasit in forum. Si sa citesc intreg Codul Civil e prea mult.
Multumesc!
O seara buna tuturor!
| | | | Cristiana Coblis 
Romania
Local time: 21:20
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| Nu este nicio noutate | Oct 30, 2011 |
Azi am aflat de la secretara unui birou de traduceri ca nu se pot legaliza traducerile facute dupa documentele in copie xerox, doar originale/copii legalizate, conform noului Cod Civil.
Această prevedere există de foarte mulţi ani şi nici nu are vreo legătură cu Codul Civil. Este o chestiune care ţine mai mult de activitatea notarială. Din păcate, notarii nu au respectat întotdeauna această prevedere, deşi ea există de ani buni. Se pare că în ultimii ani au primit mai multe sesizări în această privinţă din partea Ministerului de Justiţie şi acum este luată mai în serios.
Traducătorul poate traduce după documente neautentice însă aceste traduceri au un scop strict informativ, cu alte cuvinte nu pot fi autorizate sau legalizate. Aşadar, dacă doreşte o traducere autorizată şi legalizată, clientul trebuie să prezinte un act original sau o copie legalizată a acestuia, iar traducătorul trebuie să vizeze documentul original pe verso, conform legislaţiei în vigoare.
Multă baftă.
| | | | mella
Local time: 21:20
English
+ ...
TOPIC STARTER
Nu ştiu de unde ştia secretara acest lucru, dar aşa s-a exprimat: "conform noului Cod Civil". Înainte şi ei traduceau după copii.
Voi mai vorbi şi cu alţi traducători, pentru că nu cred că ştiu acest lucru. Adică am văzut traduceri după copii sau acte transmise prin fax făcute de traducători cu experienţă de zeci de ani, unii au colaborat cu Notariatul de Stat.
În plus mă mai gandesc la un lucru: la noi in Banat există copiile dupa coli de Carte Funciară, care... See more Nu ştiu de unde ştia secretara acest lucru, dar aşa s-a exprimat: "conform noului Cod Civil". Înainte şi ei traduceau după copii.
Voi mai vorbi şi cu alţi traducători, pentru că nu cred că ştiu acest lucru. Adică am văzut traduceri după copii sau acte transmise prin fax făcute de traducători cu experienţă de zeci de ani, unii au colaborat cu Notariatul de Stat.
În plus mă mai gandesc la un lucru: la noi in Banat există copiile dupa coli de Carte Funciară, care sunt chiar copii, doar cu ştampila C.F.-ului. Dacă unui client îi trebuie traducere legalizată, nu are cum să primească original. Este doar un exemplu, pe mine nu mă afectează, pentru că nu lucrez cu coli C.F.
Iar notarii legalizează semnătura traducătorului, deci...nu răspunde pentru conţinutul sau felul documentului, pe care oricum traducătorul scrie dacă e tradus după o copie xerox, original, transmis prin fax, poştă electronică, etc.
Mulţumesc şi vă doresc o duminică plăcută! ▲ Collapse
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 21:20
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| O fi noutate pentru secretare, pentru traducători mă îndoiesc | Oct 30, 2011 |
mella wrote:
Nu ştiu de unde ştia secretara acest lucru, dar aşa s-a exprimat: "conform noului Cod Civil". Înainte şi ei traduceau după copii.
Ha-ha. Mă abţin de la alte comentarii, fiecare respectă sau nu legea pe răspundere proprie, fie că este birou, notar sau traducător.
Textul legii nu este deloc echivoc (prevederea este veche de cel puţin 15-16 ani), s-a discutat pe acest forum de nenumărate ori. Circulara Uniunii Notarilor la care probabil se referă respectiva secretară este de anul trecut, nu are legătură cu Codul Civil, nou sau vechi, dar nici nu prezintă vreo noutate (de facto poate pentru mulţi este o noutate, dar asta este o cu totul altă discuţie). Notarii au primit această atenţionare (repetată) tocmai pentru că proliferau nişte practici, care sunt destul de cunoscute cred forumiştilor, care nu aveau acoperire în textul legii. Subiectul s-a discutat amplu pe acest forum la momentul respectiv. Accesul la forum e liber şi gratuit, aşa că fiecare e liber să se informeze în măsura în care e interesant de aceste aspecte, aşadar nu insist.
În plus mă mai gandesc la un lucru: la noi in Banat există copiile dupa coli de Carte Funciară, care sunt chiar copii, doar cu ştampila C.F.-ului. Dacă unui client îi trebuie traducere legalizată, nu are cum să primească original. Este doar un exemplu, pe mine nu mă afectează, pentru că nu lucrez cu coli C.F.
Extrasele de CF se eliberează şi în formă autentică tocmai în astfel de scopuri, din câte ştiu eu, cel puţin. Depinde acum de fiecare să se informeze corect.
Personal, atunci când documentul nu este în formă autentică, nu pun ştampilă, nu fac încheiere. Avertizez clientul de la bun început şi dacă îi trebuie traducerea simplă, bine. Dacă nu, tant pis. Clienţii vin cu totul felul de idei proprii, nu au de unde să cunoască aceste aspecte, am întâlnit şi care voiau traducerea certificatelor de naştere "şi-mi spun ei prin telefon sau prin e-mail datele" Oamenii ca oamenii  E treaba traducătorului să le explice lucruri care ţin de obligaţiile traducătorului, după cum e treaba notarului să se ocupe de aspectele care ţin de activitatea notarială.
Duminică plăcută!
| | |
|
|
|
| Traduceri legalizate pentru clienţi străini? | Oct 30, 2011 |
Cristiana Coblis wrote:
Textul legii nu este deloc echivoc (prevederea este veche de cel puţin 15-16 ani), s-a discutat pe acest forum de nenumărate ori.
Rar fac traduceri legalizate, însă am fost abordată uneori de clienţi străini (aflaţi fizic în altă ţară) care aveau nevoie de traducerea legalizată a actelor în termen nu foarte generos. Cum se poate proceda în aceste cazuri? Să ne trimită originalul prin curier şi noi îl returnăm împreună cu traducerea legalizată?
Legea (ordinul etc.) prevede expres vizarea pe verso a actelor traduse sau se deduce din textul încheierii? Dacă se pune ştampilă pe verso ori de câte ori se face o traducere a actului respectiv, e posibil ca după o vreme să nu mai încapă nicio ştampilă pe verso...?
Nu mi-e urgent răspunsul, dar mulţumesc anticipat
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 21:20
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| vizarea pe verso | Oct 31, 2011 |
Annamaria Amik wrote:
Rar fac traduceri legalizate, însă am fost abordată uneori de clienţi străini (aflaţi fizic în altă ţară) care aveau nevoie de traducerea legalizată a actelor în termen nu foarte generos. Cum se poate proceda în aceste cazuri? Să ne trimită originalul prin curier şi noi îl returnăm împreună cu traducerea legalizată?
Din punct de vedere practic, nu prea sunt soluţii... practice. Teoretic, se poate să trimită o copie legalizată prin poştă, după care să facem traducerea, s-o notariem şi s-o expediem clientului înapoi. Cel mai simplu pentru ei însă este să-şi găsească un traducător local. Eu asta recomand şi le explic că trebuie să am documentul autentic (original sau copie legalizată) şi nu pot pune ştampilă altfel. Problema intervine şi în cazul unui client din altă localitate, notarul din localitatea respectivă nu are voie *în limitele legii* să legalizeze traducerea altfel. Prevederile, ai observat cred, nu sunt deloc echivoce. De obicei, clientul înţelege. Când nu înţelege că nu am voie, pentru mine este un semn clar că trebuie să refuz categoric. În fond, şi colegii de peste hotare sau din alte localităţi s-ar bucura de un job nou Pe limbile mele nu este aşa problemă, încât clientul să se încăpăţâneze să lucreze neapărat cu mine (unii sunt atât de comozi, că nu au chef să caute alt traducător, caz în care le recomand eu pe cineva dintre colegii din alte localităţi).
Este posibil şi să faci o traducere simplă (fără ştampilă şi încheiere) şi să se descurce clientul cu legalizarea la el în ţară. Eu am mai procedat aşa, pentru că regulile sunt diferite în fiecare ţară. În UK, de exemplu, nu există traducători autorizaţi, drept care orice traducător poate traduce acte şi acestea se pot legaliza la un notar, dacă este necesar, fără probleme. În SUA, aproape orice secretară la o firmă mai serioasă este şi notar (ceea ce ei numesc notar, cel puţin), aşadar dimensiunea practică a lucrurilor e diferită în fiecare stat. În cazul anumitor acte nu mi-ar pune oricum ştampila nici dacă l-aş avea în faţă, în original. Mi s-a părut, de exemplu, incredibil un act de căsătorie în care persoanele nu sunt identificate decât după nume (nici măcar un număr de paşaport, un CNP, vârsta...). Fiecare stat îşi face actele cum îl taie capul, dar dacă absolut orice mi se pare straniu, evit să pun ştampila de traducere autorizată.
După cum spuneam, fiecare respectă sau nu pe propria răspundere
Legea (ordinul etc.) prevede expres vizarea pe verso a actelor traduse sau se deduce din textul încheierii? Dacă se pune ştampilă pe verso ori de câte ori se face o traducere a actului respectiv, e posibil ca după o vreme să nu mai încapă nicio ştampilă pe verso...?
Nu prea avem ce face, dacă clientul vrea să se plângă, să sune la Ministerul Justiţiei care a instituit această obligaţie. Sunt o mulţime de instituţii de stat care pun ştampile pe dosul actelor. Este şi o cunoscută practică notarială, dacă aţi făcut copii legalizate după acte, aţi observat probabil că actele s-au îmbogoţit cu nişte ştampiluţe şi semnături în colţuri. Se poate face o ştampilă de mici dimensiuni cu textul "Vizat pentru traducere", numele traducătorului şi subtitlul "traducător autorizat" sau se poate pur şi simplu pune parafa normală şi semnătura. la fel procedează şi notarii. Mi se pare uneori amuzant că traducătorii vor să fie egali cu notarii, dar se codesc la cel mai mic semn de impunere a unei vagi autorităţi, chiar impusă prin lege. Am primit şi noi la ATR mesaje "interesante" de la cetăţeni revoltaţi de acest aspect, dar având în vedere practicile care se proliferau până la circulara notarilor de anul trecut, am considerat întotdeauna că această vizare pe verso protejează traducătorul (de intermediari fără scrupule, de diferiţi "traducători cu ştampilă" care vând încheieri în alb etc.). Aceste măsuri, dacă ar fi respectate de toată părţile, de la traducător la notar şi client, ar duce la scăderea sau dispariţia unor practici care nu sunt deloc favorabile traducătorilor. Dacă clientul vrea să protejeze documentul, poate foarte simplu să facă o copie legalizată şi traducătorul o va viza pe aceea. În practică, am înţeles că se mai acceptă o copie simplă vizată de traducător şi anexată traducerii. O altă măsură simplă prin care clientul îşi poate proteja actul de ştampilare excesivă este ca, atunci când are nevoie de traducerea aceluiaşi act, să vină la acelaşi traducător. Dacă traducătorul a păstrat traducerile (ceea ce este recomandabil măcar o perioadă de timp), este simplu să-i eliberezi o nouă traducere.
M-am lungit puţin...
HTH
[Editat la 2011-10-31 08:34 GMT]
| | | | | Mulţumiri pentru clarificări | Oct 31, 2011 |
Cristiana Coblis wrote:
În practică, am înţeles că se mai acceptă o copie simplă vizată de traducător şi anexată traducerii.
Cristiana, îţi mulţumesc pentru detalii. Cam aşa ştiam şi eu că stau lucrurile, însă rar sunt pusă în situaţia în care să şi pun în practică aceste prevederi.
De obicei puneam vizam şi eu o copie făcută de mine şi menţionam acest aspect în corespondenţa cu clientul, ca să nu fie confuzii despre ce anume am legalizat.
În Ungaria, se anexează o copie simplă a actului original la traducere şi se leagă împreună. Mise pare normal, mai ales că oricum împreună trebuie depuse actele care necesită traducere legalizată (original, în copie sau nu + traducere).
| | | | | Vizarea originalului pe verso | Oct 31, 2011 |
Nu mă pot abţine să nu râd când citesc despre unele chestiuni transformate în literă de lege. Democraţie originală, ce mai! Adică îmi şi închipui certificate de naştere eliberate în perioada RSR, cu viză de la alimentara pentru zahăr, ulei şi unt, cu viză de la benzinărie pentru raţia de benzină şi pentru butelie, cu viză de la primărie pentru alocaţia copiilor (asta chiar am întâlnit-o de mai multe ori), cu viză de la vreo 3 traducători pentru diferite limbi, cu v... See more Nu mă pot abţine să nu râd când citesc despre unele chestiuni transformate în literă de lege. Democraţie originală, ce mai! Adică îmi şi închipui certificate de naştere eliberate în perioada RSR, cu viză de la alimentara pentru zahăr, ulei şi unt, cu viză de la benzinărie pentru raţia de benzină şi pentru butelie, cu viză de la primărie pentru alocaţia copiilor (asta chiar am întâlnit-o de mai multe ori), cu viză de la vreo 3 traducători pentru diferite limbi, cu viză de la 3 notari pentru legalizările celor 3 traduceri, cu viza 1 de la recenzorul care n-a cerut CNP-ul şi viza 2 de la recenzorul care s-a întors sa ceară şi CNP-ul etc. etc. . Pe undeva, printre vize, se mai desluşesc, ce-i drept cam greu, şi datele copilului posesor de certificat de naştere. ▲ Collapse
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 21:20
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| Poţi să ştii :)) | Nov 1, 2011 |
Susanna & Christian Popescu wrote:
Nu mă pot abţine să nu râd când citesc despre unele chestiuni transformate în literă de lege. Democraţie originală, ce mai! Adică îmi şi închipui certificate de naştere eliberate în perioada RSR, cu viză de la alimentara pentru zahăr, ulei şi unt, cu viză de la benzinărie pentru raţia de benzină şi pentru butelie, cu viză de la primărie pentru alocaţia copiilor (asta chiar am întâlnit-o de mai multe ori), cu viză de la vreo 3 traducători pentru diferite limbi, cu viză de la 3 notari pentru legalizările celor 3 traduceri, cu viza 1 de la recenzorul care n-a cerut CNP-ul şi viza 2 de la recenzorul care s-a întors sa ceară şi CNP-ul etc. etc. . Pe undeva, printre vize, se mai desluşesc, ce-i drept cam greu, şi datele copilului posesor de certificat de naştere.
Chiar aşa şi este. Eu am pe un certificat model vechi nişte semnături de notar chiar exagerate (de vreo 2 cm!) cu pix albastru, plus alte două ştampile, o ştampilă de-o şchioapă cu data (probabil excesul de zel). Avem şi cu alocaţia ştampilă, deşi nu am ridicat-o niciodată Noroc că certificatele model nou sunt mari şi nu scrie nimic pe verso. Este cunoscută cred fascinaţia românului pentru ştampile, fără ştampilă nu se mişcă nimic
| | | | | Lămuriri vizare | Nov 1, 2011 |
Annamaria Amik wrote: Rar fac traduceri legalizate, însă am fost abordată uneori de clienţi străini (aflaţi fizic în altă ţară) care aveau nevoie de traducerea legalizată a actelor în termen nu foarte generos. Cum se poate proceda în aceste cazuri? Să ne trimită originalul prin curier şi noi îl returnăm împreună cu traducerea legalizată? Legea (ordinul etc.) prevede expres vizarea pe verso a actelor traduse sau se deduce din textul încheierii? Dacă se pune ştampilă pe verso ori de câte ori se face o traducere a actului respectiv, e posibil ca după o vreme să nu mai încapă nicio ştampilă pe verso...? Nu mi-e urgent răspunsul, dar mulţumesc anticipat
Dragă Annamaria,
Din lămuririle date de UNNPR, vizarea este obligatorie şi aşa a fost întotdeauna de când e în vigoare Legea nr. 36/1995; vizarea este concret prevăzută în formula de certificare a exactităţii traducerii, care este cea din art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995:
Art. 102.
Traducatorul care efectueaza traducerea va întocmi formula de certificare cu urmatorul cuprins: "Subsemnatul .................., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, în extras, dupa caz)
în limba ..................... care a fost vizat de mine, TRADUCATOR..................".
Deci ceea ce se vizează nu este înscrisul în sine, ci textul înscrisului, adică o copie xerox după actul tradus. UNNPR susţine că nu se vizează înscrisurile originale, fiindcă acest lucru ar atrage după sine nulitatea lor; adică, din ce ne-au explicat, numai autoritatea emitentă poate face menţiuni pe actul original. Copia vizată de traducătorul autorizat rămâne la notariat împreună cu exemplarul de traducere legalizată care este pt. arhiva notarului public.
În cazul în care partea urmează să îşi apostileze traducerile legalizate la Camera Notarilor Publici, atunci la toate exemplarele de traducere legalizată se ataşează câte o copie xerox după înscrisul tradus vizată de traducătorul autorizat, care aplică şi ştampilă de legătură între copie şi prima pagină a traducerii; de asemenea, o astfel de ştampilă de legătură pune şi notariatul. Conform instrucţiunilor de apostilare la Camera Notarilor Publici, exact cum era şi înainte la tribunal, ordinea obligatorie este asta: prima este copia vizată, sub ea vine traducerea legalizată şi sub ea, la coadă, vine apostila. În cazul în care traducerea ce urmează a fi apostilată nu are ataşată copia vizată, Camera Notarilor Publici refuză apostilarea, iar partea se duce înapoi la traducător şi la notariat pt. ataşarea copiei vizate şi aplicarea ştampilelor de legătură.
Unii notari publici ataşează copii vizate de traducătorul autorizat la fiecare exemplar de traducere, deci şi la ale părţii, nu doar la exemplarul notariatului, egal dacă traducerea se va apostila sau nu, adică ei zic că mai bine să fie şi să nu trebuiască, decât să trebuiască şi să nu fie.
Referitor la clienţii străini care solicită traduceri, există 3 posibilităţi:
1. Îşi dă actul la tradus în ţara în care se află, de către un traducător autorizat/ jurat etc. de acolo, şi atunci se aplică legislaţia ţării respective; de asemenea şi preţurile din ţara respectivă, ceea ce da, ştiu că multora nu le convine, fiindcă sunt mai mari şi uneori chiar mult, mult mai mari decât în RO.
2. Străinul poate apela la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în ţara în care se află, care cf. Legii nr. 36/1995 au şi ele această competenţă, efectuarea și legalizarea traducerilor. Preţul pe pagină este de 20 euro, iar legalizarea - de fapt certificarea conformităţii cu originalul în limba din care s-a efectuat traducerea - costă 5 euro de document, cf. Anexei la Legea nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate.
3. Dacă partea aflată în străinătate vrea neapărat şi insistă să-şi facă traduceri în România, ok, atunci va trimite originalul prin curier şi îl va primi înapoi tot prin curier, împreună cu traducerea legalizată, apostilată, supralegalizată etc., după caz. Că partea are termene presante, asta nu este problema traducătorului autorizat din România; partea are obligaţia să-i dea actul la tradus la timp, pt. ca traducerea să poată fi efectuată cum trebuie şi într-un termen rezonabil.
Dacă termenul este chiar atât de presant, încât să nu poată trimite actul prin firme de curierat, atunci să dea actul la tradus în ţara străină unde se află, ori la un traducător de acolo, ori la ambasada sau consulatul României de acolo, cu respectarea legislaţiei în vigoare din statul străin.
Cea de-a treia posibilitate, după cum se vede, este cea mai greoaie, de aceea se recomandă primele două. Mai ales prima, fiindcă astfel există certitudinea de 100% că traducerea va fi recunoscută în statul străin, plus că traducerea făcută acolo este posibil să nu mai trebuiască legalizată la notariat şi mai mult ca sigur că nu trebuie apostilată sau supralegalizată, din moment ce se va folosi acolo, pe teritoriul statului străin.
| | | |
OvidiuKatz wrote:
Deci ceea ce se vizează nu este înscrisul în sine, ci textul înscrisului, adică o copie xerox după actul tradus. UNNPR susţine că nu se vizează înscrisurile originale, fiindcă acest lucru ar atrage după sine nulitatea lor; adică, din ce ne-au explicat, numai autoritatea emitentă poate face menţiuni pe actul original.
Asta e altceva. Sunt reglementări valabile şi în alte state. Traducătorul vizează copia ataşată, nu înscrisul original. El nici nu va capsa traducerea împreună cu originalul, ci împreună cu o copie după acesta (cu unele excepţii: fie în cazul în care originalele sunt valabile doar pentru o perioadă de timp limitată şi au fost redactate pentru îndeplinirea anumitor formulatităţi administrative, de ex. cazierul judiciar, atestatul de celibat, fie există posibilitatea eliberării mai multor originale, cum este cazul anumitor adeverinţe).
OvidiuKatz wrote:
Referitor la clienţii străini care solicită traduceri, există 3 posibilităţi:
1. Îşi dă actul la tradus în ţara în care se află, de către un traducător autorizat/ jurat etc. de acolo, şi atunci se aplică legislaţia ţării respective; de asemenea şi preţurile din ţara respectivă, ceea ce da, ştiu că multora nu le convine, fiindcă sunt mai mari şi uneori chiar mult, mult mai mari decât în RO.
2. Străinul poate apela la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în ţara în care se află, care cf. Legii nr. 36/1995 au şi ele această competenţă, efectuarea și legalizarea traducerilor. Preţul pe pagină este de 20 euro, iar legalizarea - de fapt certificarea conformităţii cu originalul în limba din care s-a efectuat traducerea - costă 5 euro de document, cf. Anexei la Legea nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate.
Exact, din punctul de vedere al posibilităţilor. Doar că efectuarea traducerii şi legalizarea acesteia de către misiunile diplomatice ale României întrec, ca preţ, pe cele ale traducătorilor juraţi din statele respective. Astfel: pagina tradusă de către o misiune diplomatică va costa 30 de Euro (nu 20, Ovidiu), iar legalizarea va costa 20 de Euro (nu 5). Pentru conformitate vezi: http://www.mae.ro/sites/default/files/file/userfiles/file/pdf/servicii-consulare/2010.09.01_taxe_consulare.pdf
Deci numai dacă clientul se adresează unui birou de traducere, care intermediază serviciul de traducere, are şansa să plătească ceva mai mult pentru traducerea sa decât dacă se adresează onoratei misiuni diplomatice (nemaivorbind de cazul în care trebuie să se şi deplaseze până la sediul misiunii...).
| | | | | Vizarea textului înscrisului | Nov 1, 2011 |
OvidiuKatz wrote:
... formula de certificare a exactităţii traducerii, care este cea din art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995:
Art. 102.
Traducatorul care efectueaza traducerea va întocmi formula de certificare cu urmatorul cuprins: "Subsemnatul .................., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, în extras, dupa caz)
în limba ..................... care a fost vizat de mine, TRADUCATOR..................".
Deci ceea ce se vizează nu este înscrisul în sine, ci textul înscrisului, adică o copie xerox după actul tradus. UNNPR susţine că nu se vizează înscrisurile originale, fiindcă acest lucru ar atrage după sine nulitatea lor; adică, din ce ne-au explicat, numai autoritatea emitentă poate face menţiuni pe actul original. Copia vizată de traducătorul autorizat rămâne la notariat împreună cu exemplarul de traducere legalizată care este pt. arhiva notarului public.
Ovidiu, mii de mulţumiri pentru intervenţie!!!
Instinctual, aşa am procedat şi eu, ataşând copia vizată, şi după cum spuneam mai sus, aşa se procedează şi în Ungaria. Cei care traduc acte pentru dosarul de naturalizare ştiu (se lipeşte copia înscrisului original de traducere, cu etichetă adezivă în partea de sus şi de jos, iar ştampila şi semnătura se pun pe această etichetă astfel încât să cuprindă ambele foi).
Diferenţa faţă de practica noastră este că noi punem o încheiere separată pe ultima pagină.
Cât despre clienţii străini, înţeleg că a patra soluţie ar fi să trimită copia actului, legalizată la ei în ţară, după care fac traducerea?
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 21:20
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| Se vizează înscrisul propriu-zis | Nov 1, 2011 |
Legat de anexarea unei copii a textului tradus, din câte ştiu, acest lucru este şi la noi valabil, tot din 1995 şi este prevăzut în art. 47 din Legea 36 / 1995. Textul legii este însă diferit de practica propriu-zisă, pentru că legea spune că traducerea ar trebui făcută pe coloane sau succesiv (alternându-se textul sursă şi cel ţintă). În practică, îndeplinirea acestei cerinţe se realizează prin ataşarea unei copii a documentului original. Câţi traducători fac acest lu... See more Legat de anexarea unei copii a textului tradus, din câte ştiu, acest lucru este şi la noi valabil, tot din 1995 şi este prevăzut în art. 47 din Legea 36 / 1995. Textul legii este însă diferit de practica propriu-zisă, pentru că legea spune că traducerea ar trebui făcută pe coloane sau succesiv (alternându-se textul sursă şi cel ţintă). În practică, îndeplinirea acestei cerinţe se realizează prin ataşarea unei copii a documentului original. Câţi traducători fac acest lucru este partea a doua... Dar cerinţa nu este deloc nouă, s-a mai discutat despre ea, inclusiv în seminariile ATR privind optimizarea activităţii traducătorilor autorizaţi.
Legat de vizarea înscrisului sau a copiei anexate, personal nu înţeleg de unde provin neclarităţile şi interpretările diferite (deşi am unele bănuieli ). Cu părere de rău, trebuie vizat înscrisul propriu-zis, nu copia xerox anexată (se vizează şi aceea, ca măsură de siguranţă, fără ca acest lucru să elimine necesitatea vizării înscrisului propriu-zis). Desigur, înscrisul îi este restituit cetăţeanului, la traducerile care sunt arhivate rămânând anexate copiile înscrisului, vizate şi ele de traducător. Cele două însă nu se exclud, sorry! Această prevedere este destul de explicită în textul încheierii (art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a legii L 36 / 1995). A fost reluată şi anul trecut în acele circulare ale Uniunii Notarilor, unde se specifică explicit, în cazul în care textul încheierii din lege nu este destul de clar: "De asemenea, potrivit articolului 102 din Regulamentul de punere în aplicare a legii 36 / 1995, traducătorul va trebui să vizeze înscrisul care a fost tradus."
Mai mult, articolul 18 din ORDIN nr. 233 din 1996 spune din nou foarte clar:
"Traducătorul va prezenta la biroul notarului public care legalizează semnatură sa înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte sunt necesare parţii, plus unul pentru arhiva notarului public."
Cred că este destul de explicit, atât textul legii, cât şi cel din circulara aceasta de anul trecut. Mi se pare, de asemenea, că motivele acestei cerinţe sunt logice şi personal nu văd cum ar putea fi îndeplinite prin vizarea unei copii xerox. Că această cerinţă nu se respectă, este destul de evident, dacă la 15 ani după aparţia legii respective Ministerul de Justiţie a transmis două avertizări şi nici acestea se pare nu sunt luate în serios. Asta nu înseamnă că nerespectarea ei trebuie să fie regula sau că este permis să se încalce această cerinţă.
Sincer nu-i înţeleg pe traducătorii care acceptă aceste distorsionări ale unui text de lege. Art. 102 din Regulamentul menţionat anterior specifică foarte clar că închierea trebuie să aibă un anumit text, nu aproximativ acel text. Cum îşi permit unii să modifice textul legii cu de la sine putere şi să adauge acolo copii xerox sau scanate, faxuri etc. este dincolo de înţelegerea mea. Nici nu înţeleg, fiind toţi lingvişti profesionişti, cum se poate distorsiona sensul sintagmei "...textul înscrisului (autentic, în copie legalizată, cu semnatură legalizată, cu dată certă sau sub semnatură privată, în extras, duă caz) în limba XX care a fost vizat de mine, TRADUCATOR XX). În momentul în care îţi pui numele, semnătura şi ştampila sub această încheiere şi certifici că ai vizat înscrisul, cum poţi viza doar o copie xerox / scanată / fax care nu este nici înscris autentic, nici copie legalizată, nici cu semnatură legalizată, nici cu dată certă, nici sub semnatură privată? Dacă trebuia vizată o simplă copie a înscrisului, textul legii ar fi spus pur şi simplu "a cărui copie a fost vizată de mine, TRADUCĂTOR XXX". Cu părere de rău, aceste distorsionări depăşesc puterea mea de înţelegere.
Eu înţeleg că munca de traducător este oarecum monotonă şi unii sunt amatori de senzaţii tari, dar a-ţi risca autorizaţia şi pâinea pentru aşa ceva mi se pare un risc cam mare (a se consulta Art. 21 din O 233 /1996: "Nerespectarea de către traducătorii autorizaţi a dispoziţiilor de mai sus poate avea drept consecinţă retragerea autorizării lor de către Ministrul Justitiei.") Sau poate şi asta este interpretabil...
Dar, după cum spuneam, fiecare aplică sau nu prevederile legale pe propria răspundere, fie că este notar sau traducător.
[Editat la 2011-11-01 13:06 GMT] ▲ Collapse
| | | | | Înscrisul şi textul înscrisului | Nov 1, 2011 |
Cristiana Coblis wrote:
Legat de vizarea înscrisului sau a copiei anexate, personal nu înţeleg de unde provin neclarităţile şi interpretările diferite
Cristiana, bănuiesc că Ovidiu - în baza unor clarificări primite de la UNNPR - înţelege că
TEXTUL înscrisului a fost vizat de traducător. Şi mie mi se pare că formula e interpretabilă.
Însă din art. 18 din Ordinul 233 într-adevăr reiese că se va viza înscrisul... Cum e atunci cu nulitatea actului pe care apar menţiuni făcute de alte persoane decât autoritatea emitentă?
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 21:20
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| menţiuni şi vizare | Nov 1, 2011 |
Probabil e vorba de o neînţelegere, nu există niciun document oficial în acest sens pentru a putea să verific textul propriu-zis al respectivei declaraţii la care se referă Ovidiu. Din principiu, eu nu comentez declaraţiile neoficiale când este vorba de astfel de lucruri, deoarece nu vă rostul. Consider că într-o discuţie serioasă pe teme profesionale ar trebui să discutăm pe date, acte, documente oficiale, nu pe lucruri "din auzite". Aceasta fiind spuse, fiecare îşi asumă cee... See more Probabil e vorba de o neînţelegere, nu există niciun document oficial în acest sens pentru a putea să verific textul propriu-zis al respectivei declaraţii la care se referă Ovidiu. Din principiu, eu nu comentez declaraţiile neoficiale când este vorba de astfel de lucruri, deoarece nu vă rostul. Consider că într-o discuţie serioasă pe teme profesionale ar trebui să discutăm pe date, acte, documente oficiale, nu pe lucruri "din auzite". Aceasta fiind spuse, fiecare îşi asumă ceea ce declară. Până una-alta, declaraţiile neoficiale ale oricărui cetăţean nu modifică textele legilor.
Ceea ce pot să spun este că menţiune şi vizare sunt două lucruri diferite, cei care au cunoştinţe elementare de drept pot înţelege acest lucru cu uşurinţă. Evident, dacă traducătorul se apucă să adauge diverse menţiuni pe înscrisuri, acest lucru nu este permis. Conform legislaţiei în vigoare, este limpede că traducătorul poate face menţiuni numai în note la traducere şi numai în anumite cazuri, dar nu pe înscrisurile propriu-zise. Vizarea este cu totul altceva decât menţiunea. Faptul că nu îi este nimănui permis să scrie lucruri pe înscrisuri, lucru care este la mintea cocoşului, nu elimină obligativitatea vizării înscrisului tradus.
Din nou, mi-e dificil să înţeleg de unde provin neclarităţile, această obligativitate este prevăzută, în termeni neechivoci, în diferite acte legislative. Nu văd cum se poate distorsiona atât de mult un text de lege care a trecut printr-un proces anevoios şi îndelungat, a fost revizuit de nenumărate ori în ultimii 15 ani... Personal, nu mi se pare neclar textul încheierii. Este corect exprimat, nu conţine greşeli... Nu văd rostul analizării sintactice a încheierii, dar şi dacă sintagma "vizat de mine" s-ar referi la textul înscrisului, care ar fi diferenţa practică, în momentul în care ai paranteza respectivă, cu tot ceea ce conţine ea (şi, se vede clar, nu conţine nicio referire la copii xerox, scanări sau faxuri, care nu sunt considerate înscrisuri, după ştiinţa mea)?
Dacă era ceva neclar sau greşit, textul respectiv ar fi fost corectat în 15 ani de zile. În fond, este vorba de înscrisuri autentice totuşi, nu de simple foi volante, iar responsabilitatea este ridicată.
Aşadar, pe scurt, înscrisurile pe care le putem accepta pentru traduceri autorizate sunt: înscris autentic, în copie legalizată, cu semnătură legalizată, cu dată certă sau sub semnatură privată, în extras. Nu se pot face traduceri autorizate după copii simple (xerox, faxuri, e-mailuri, scanuri şi cine ştie ce altceva). Copii simple = traduceri simple, fără ştampilă, semnătură, încheiere. Traducerile făcute după astfel de copii nu se pot legaliza. Traducătorul trebuie să vizeze pe verso înscrisul propriu-zis, care se va înapoia cetăţeanului. La toate exemplarele traducerii trebuie anexată o copie xerox a înscrisului, vizată şi ea de către traducător. Dacă traducătorul nu doreşte să anexeze copii ale înscrisului, îl poate copia integral pe o coloană alăturată traducerii sau secvenţial (text sursă, text ţintă), deşi nimeni nu cred că are atâta timp de pierdut Textul încheierii este cel din lege (art. 102) şi nu altul. Deci lucrurile sunt destul de simple.
Spor la treabă tuturor.
[Editat la 2011-11-01 13:45 GMT] ▲ Collapse
| | | | | Pages in topic: [1 2] > | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Traduceri conform noului Cod Civil? | Anycount & Translation Office 3000 | Translation Office 3000
Translation Office 3000 is an advanced accounting tool for freelance translators and small agencies. TO3000 easily and seamlessly integrates with the business life of professional freelance translators.
More info » |
| | CafeTran Espresso | You've never met a CAT tool this clever!
Translate faster & easier, using a sophisticated CAT tool built by a translator / developer.
Accept jobs from clients who use Trados, MemoQ, Wordfast & major CAT tools.
Download and start using CafeTran Espresso -- for free
Buy now! » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
