| Pages in topic: [1 2 3 4] > | Efectuarea şi legalizarea traducerilor. Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului Thread poster: elenicos (X)
|
|---|
Regulamentul fost publicat ieri si intra in vigoare in termen de 10 zile.
Asta este copy-paste din lege.
Este final si incontestabil.
SUBSECŢIUNEA a 5-a
Efectuarea şi legalizarea traducerilor. Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat
Art. 318. -
(1) Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se face potrivit procedurii prevăzute de lege şi prezentei subsecţiuni. În ac... See more Regulamentul fost publicat ieri si intra in vigoare in termen de 10 zile.
Asta este copy-paste din lege.
Este final si incontestabil.
SUBSECŢIUNEA a 5-a
Efectuarea şi legalizarea traducerilor. Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat
Art. 318. -
(1) Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se face potrivit procedurii prevăzute de lege şi prezentei subsecţiuni. În actele şi procedurile notariale, traducerile se efectuează de interpreţi şi traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei.
(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori ai Confederaţiei Elveţiene pot desfăşura activitatea de interpret şi traducător autorizat în acte şi proceduri notariale dacă le-au fost recunoscute de Ministerul Justiţiei certificatele sau alte documente similare care atestă calitatea de interpret şi traducător autorizat în specialitatea ştiinţe juridice, emise/eliberate de autorităţile competente din statul de origine sau de provenienţă.
Art. 319. -
(1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:
a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz, dată certă, legalizare de semnătură ori certificare sau poate fi un înscris autentic;
b) în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului.
(2) Interpretul şi traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul prezentat spre traducere şi de a nu îi denatura conţinutul şi sensul. Prin text prezentat spre traducere se înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în care se solicită traducerea doar a unei părţi din textul înscrisului se va putea face doar această traducere, nefiind necesară şi traducerea textului înscrisului în întregime. La sfârşitul traducerii se va înscrie formula de certificare a traducerii, prin care interpretul şi traducătorul autorizat va certifica exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat spre traducere a fost tradus în întregime, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
(3) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere din limba română într-o limbă străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în înscrisul în limba română prezentat de interpretul şi traducătorul autorizat în una dintre formele prevăzute la alin. (1). În situaţia în care din înscrisul prezentat în limba română nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.
(4) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere dintr-o limbă străină în limba română, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în traducerea certificată de interpretul şi traducătorul autorizat. În situaţia în care din traducerea înscrisului nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.
(5) Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează.
(6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.
(7) Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se întocmeşte în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a traducerii acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.
Art. 320. -
(1) Interpretul şi traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de certificare, ce are următorul cuprins: "Subsemnatul, . .. .. .. .. .. .. .. (nume, prenume astfel cum sunt menţionate în autorizaţie), interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine , în temeiul Autorizaţiei nr. din data de , eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba . .. .. .. .. .. .. .. .. în limba . .. .. .. .., că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de . .. . pagini, poartă titlul/denumirea de . .. .. .., a fost emis de . .. şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în extras. Traducerea înscrisului prezentat are un număr de . .. . pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ./zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului. S-a încasat onorariul de . .. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. /zz.ll.aaaa. INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT . .. .. .. .. .. .. .. . (semnătura şi ştampila)".
(2) Este interzisă modificarea în orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum şi necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse în aceasta.
Art. 321. -
Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege şi de prezentul regulament.
Art. 322. -
(1) În procedura de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public verifică şi atestă că înscrisul prezentat pentru a fi tradus este prezentat în una dintre formele prevăzute la art. 319 alin. (1), că interpretul şi traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, precum şi faptul că acesta a semnat traducerea şi a aplicat ştampila.
(2) În încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public arată că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv data (anul, luna, ziua), numele şi prenumele interpretului şi traducătorului autorizat, prezentarea lui în persoană, calificarea actului prezentat spre traducere conform art. 319 alin. (1), precum şi constatarea semnării de către acesta a traducerii. În situaţia în care interpretul şi traducătorul autorizat şi-a depus specimenul de semnătură la biroul notarial, nu este necesară prezenţa acestuia în faţa notarului public în vederea îndeplinirii procedurii.
Art. 323. -
(1) Notarul public poate efectua traduceri în condiţiile art. 82 alin. (2) din lege.
(2) În cazul în care traducerea se efectuează de către notarul public, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 322 alin. (2), în încheierea de legalizare a traducerii, notarul public certifică exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. Încheierea va cuprinde, de asemenea, următorul text: "Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de . .. . pagini, poartă titlul/denumirea de . .. .. .., a fost emis de . .. şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în extras. Traducerea înscrisului prezentat are un număr de . .. . pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ./zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului. S-a încasat onorariul de . .. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. . .. .. .. ../zz.ll.aaaa."
Art. 324. -
Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri. ▲ Collapse
| | | | Rose Marie Matei (X)
Local time: 21:18
English to Romanian
+ ...
Am vazut acest text de cand a aparut si desi am mai multe nedumeriri, ma voi rezuma la una:
- sa spunem ca am un client care se prezintadirect cu 5 acte de studii, fiecare are alt pret (o diploma, o foaie matricola de liceu, o foaie matricola de univeristate, etc.... )
- in incheiere trebuie sa precizez nr. de comanda (cerere), e ok, pe o comanda poti practic trece cate acte vrei sau incap, dar la partes cu" s-a achitat onorariul de.... lei cu chitanta nr... " ce scriu ???... See more Am vazut acest text de cand a aparut si desi am mai multe nedumeriri, ma voi rezuma la una:
- sa spunem ca am un client care se prezintadirect cu 5 acte de studii, fiecare are alt pret (o diploma, o foaie matricola de liceu, o foaie matricola de univeristate, etc.... )
- in incheiere trebuie sa precizez nr. de comanda (cerere), e ok, pe o comanda poti practic trece cate acte vrei sau incap, dar la partes cu" s-a achitat onorariul de.... lei cu chitanta nr... " ce scriu ??? avand in vedere ca fiecare act are alt pret, iar chitanta este una cumulativa pentru toate cele 5 acte primite... ▲ Collapse
| | | | | Mai multe nedumeriri | Aug 2, 2013 |
Deşi în principiu consider binevenită reglementarea (măcar nu trebuie "vizate" originalele), în practică mi se pare aberantă.
Care arhivă a traducătorului? Există reglementare cu privire la asta, cum că traducătorul trebuie să ţină o arhivă?
Apoi: care client plăteşte traducerea înainte de legalizare, ca să pot trece în formula de încheiere preţul, nr. chitanţei etc.? Sunt clienţi care plătesc cumulativ pe toată luna - ce se trece în formulă în cazul ace... See more Deşi în principiu consider binevenită reglementarea (măcar nu trebuie "vizate" originalele), în practică mi se pare aberantă.
Care arhivă a traducătorului? Există reglementare cu privire la asta, cum că traducătorul trebuie să ţină o arhivă?
Apoi: care client plăteşte traducerea înainte de legalizare, ca să pot trece în formula de încheiere preţul, nr. chitanţei etc.? Sunt clienţi care plătesc cumulativ pe toată luna - ce se trece în formulă în cazul acestora?
În orice caz, notarul cu care colaborez s-a resemnat că nu va mai primi nicio traducere spre legalizare de la traducători... ▲ Collapse
| | | | Rose Marie Matei (X)
Local time: 21:18
English to Romanian
+ ...
Annamaria Amik wrote:
Deşi în principiu consider binevenită reglementarea (măcar nu trebuie "vizate" originalele), în practică mi se pare aberantă.
Care arhivă a traducătorului? Există reglementare cu privire la asta, cum că traducătorul trebuie să ţină o arhivă?
Apoi: care client plăteşte traducerea înainte de legalizare, ca să pot trece în formula de încheiere preţul, nr. chitanţei etc.? Sunt clienţi care plătesc cumulativ pe toată luna - ce se trece în formulă în cazul acestora?
În orice caz, notarul cu care colaborez s-a resemnat că nu va mai primi nicio traducere spre legalizare de la traducători...
Da, si eu consider aberanta partea cu arhiva, daca nu am loc? daca nu vreau sa investesc intrun hard extern pentru arhivare???
Dar referitor la chitanta, eu am inteles din text ca trebuie sa trecem numarul chitantei noastre acolo, pe care am eliberat-o clientului cu suma perceputa de mine pentru lucrare (deci nu e vorba de chitanta/bonul notarului pentru onorariul de legalizare).
Cat priveste resemnarea notarului, ca sa fin obiectivi in Europa notarul are alta menire decat sa legalizeze semnatura traducatorului ! nu am intalnit aceasta forma de legalizare a semnaturii traducatorului nici in Anglia, nici in Austria si nici in Franta, desi am petrecut ceva timp acolo. Ca sa nu mai vorbesc de apostilare dupa traducerea unui act...
| | |
|
|
|
| Chitanţa pentru traducere | Aug 2, 2013 |
Rose Marie Matei wrote:
Dar referitor la chitanta, eu am inteles din text ca trebuie sa trecem numarul chitantei noastre acolo, pe care am eliberat-o clientului cu suma perceputa de mine pentru lucrare (deci nu e vorba de chitanta/bonul notarului pentru onorariul de legalizare).
Da, chitanţa noastră trebuie s-o trecem, dar mulţi clienţi - cel puţin ai mei - vor documentul final, legalizat cu tot tacâmul şi plătesc la final. Datele ordinului de plată le putem trece doar dacă plătesc ei în avans. Apoi sunt cei care îmi plătesc serviciile la finalul lunii. Summa summarum, formula aceasta elimină orice altă variantă de plată decât cea pe loc sau în avans (ceea ce nu e rău, până la urmă...).
Apoi cu atâtea date în acea arhivă, nu ar trebui să ne înregistrăm şi ca operatori de date? (nu cunosc legislaţia relevantă, dar întreb aşa, de bun simţ)
Apoi, dacă notarul, care teoretic poate efectua traduceri, vede tarifele mele în formula de încheiere, mai ales în cazul clienţilor regulaţi, poate să le ofere preţuri mai mici (ţinând cont de faptul că tarifele cu "părţile interesate" în afară de autorităţi sunt negociate cu clientul) şi să-i fure, nu?
Mă plâng şi eu, dar până la urmă, cred că s-au clarificat câteva lucruri despre care s-a tot discutat.
[Edited at 2013-08-02 21:40 GMT]
| | | | | Copii legalizate ale traducerilor | Aug 2, 2013 |
„Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri.”
Văd că au păstrat și aberația asta, pe lîngă toate celelalte (arhivă, chitanțe etc.). Adică notarul poată să primească bani la nesfîrșit pentru o traducere, traducătorul, deși el e cel care muncește, nu-i primește decît o singură dată.
| | | | | Post removed: This post was hidden by a moderator or staff member because it was not in line with site rule | elenicos (X)
Romania
TOPIC STARTER | corecta si aceasta observatie | Aug 3, 2013 |
Rose Marie Matei wrote: Annamaria Amik wrote:
Deşi în principiu consider binevenită reglementarea (măcar nu trebuie "vizate" originalele), în practică mi se pare aberantă.
Care arhivă a traducătorului? Există reglementare cu privire la asta, cum că traducătorul trebuie să ţină o arhivă?
Apoi: care client plăteşte traducerea înainte de legalizare, ca să pot trece în formula de încheiere preţul, nr. chitanţei etc.? Sunt clienţi care plătesc cumulativ pe toată luna - ce se trece în formulă în cazul acestora?
În orice caz, notarul cu care colaborez s-a resemnat că nu va mai primi nicio traducere spre legalizare de la traducători... Da, si eu consider aberanta partea cu arhiva, daca nu am loc? daca nu vreau sa investesc intrun hard extern pentru arhivare??? Dar referitor la chitanta, eu am inteles din text ca trebuie sa trecem numarul chitantei noastre acolo, pe care am eliberat-o clientului cu suma perceputa de mine pentru lucrare (deci nu e vorba de chitanta/bonul notarului pentru onorariul de legalizare). Cat priveste resemnarea notarului, ca sa fin obiectivi in Europa notarul are alta menire decat sa legalizeze semnatura traducatorului ! nu am intalnit aceasta forma de legalizare a semnaturii traducatorului nici in Anglia, nici in Austria si nici in Franta, desi am petrecut ceva timp acolo. Ca sa nu mai vorbesc de apostilare dupa traducerea unui act...
Cum tine arhiva Traducatorul ca nu avem indicii in acest sens?
Pe ce fel de suport? Cum este organizata aceasta arhiva? Unde?
Ceata totala.
Notarii, stim, au in sediul biroului o incapere special amenajata care are rolul de depozit arhivar. Notarii au si o norma interna care spune cum trebuie organizata aceasta arhiva la care adaugam personal specializat sa tina aceasta arhiva.
Cum e posibil sa emiti o astfel de tampenie si sa obligi un traducator sa tina o arhiva?
| | |
|
|
|
| Desi am zis ca nu ma bag... | Aug 4, 2013 |
Incep sa cred ca ne meritam soarta. Macar in "asociatia" sus-mentionata toti membrii urla cam la unison. Toti sunt de acord cu unele "valori", bune sau rele, cum or fi ele.
Ceilalti, sarim unii la gatul altora pentru ca cineva a indraznit sa aiba o opinie diferita. Ne certam intre noi, ne aprindem, facem urat etc. Si ce rezolvam...? Nimic, logic.
Ei bine, asa va fi si acum, fiecare intelege ce vrea cum vrea din lege, face cum stie si mergem mai departe.
| | | | Oana Popescu 
Romania
Local time: 22:18
English to Romanian
+ ...
| Chitanță și original/copie legalizată/copie certificată | Aug 4, 2013 |
elenicos wrote:
(1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:
a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz, dată certă, legalizare de semnătură ori certificare sau poate fi un înscris autentic;
b) în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului.
...........
Art. 323. -
S-a încasat onorariul de . .. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. . .. .. .. ../zz.ll.aaaa."
Art. 324. -
Bună ziua,
Traducerile notariale nu reprezintă activitatea mea de bază, totuși mi se cere uneori să fac astfel de traduceri chiar la locul de muncă și am două nelămuriri, pe lângă cele deja menționate, deci vă supun atenției niște situații concrete, întâlnite de mine:
1) Pe lângă sarcinile curente, uneori, firma la care lucrez are nevoie de traduceri legalizate. Normal că nu mă plătește suplimentar, intră în atribuțiile mele, deci nu se pune problema de chitanță. Scriu în încheierea de legalizare „S-a încasat onorariul de 0 lei”?
2) Nu mi-este clară noțiunea de „original” sau „copie certificată”.
De exemplu:
Se mai poate traduce un document transmis prin email (scanat)? Este suficient ca acesta să poarte o inscripție „Conform cu originalul” și o semnătură a celui care îmi dă documentul spre traducere? Situații de genul ăsta apar când se trimit niște documente din altă țară. E nevoie neapărat ca ele să fie trimise în original prin DHL? (în afară de costuri, asta implică și o întârziere, uneori e grabă mare)
Altă situație: e nevoie de traducerea unui standard (ISO....) și trebuie să fie și legalizată. Ce se consideră „original” sau „copie legalizată/certificată” în acest caz?? E clar că mie mi se dă să traduc ISO respectiv de pe un site sau un document trimis pe mail.
[Editat la 2013-08-04 14:22 GMT]
| | | |
Rose Marie Matei wrote:
- sa spunem ca am un client care se prezintadirect cu 5 acte de studii, fiecare are alt pret (o diploma, o foaie matricola de liceu, o foaie matricola de univeristate, etc.... )
- in incheiere trebuie sa precizez nr. de comanda (cerere), e ok, pe o comanda poti practic trece cate acte vrei sau incap, dar la partes cu" s-a achitat onorariul de.... lei cu chitanta nr... " ce scriu ??? avand in vedere ca fiecare act are alt pret, iar chitanta este una cumulativa pentru toate cele 5 acte primite...
Aici nu există nicio problemă. Se ştie cum procedează notarii publici legat de încasarea onorariului pentru legalizare şi este evident că şi noi, traducătorii autorizaţi, trebuie să procedăm tot ca ei legat de încasarea onorariului pentru efectuarea traducerii. Deci notarii publici trec onorariul în încheiere atât cât este la fiecare exemplar de traducere legalizată, respectiv minim 37,20 ron (inclusiv TVA) la primul exemplar plus 1 exemplar pentru arhiva notariatului şi minim 6,20 ron (inclusiv TVA) pentru fiecare exemplar în plus; apoi trec seria şi nr. documentului unic cu care încasează banii - chitanţă/ OP/ bon fiscal în fiecare încheiere de legalizare la fiecare exemplar de traducere legalizată. Exact aşa trebuie să procedăm şi noi, traducătorii autorizaţi: scriem în încheiere la fiecare exemplar de traducere legalizată cât luăm pt. exemplarul respectiv, apoi trecem nr. aceleiaşi chitanţe unice în toate încheierile la toate exemplarele de traducere legalizată.
Rose Marie Matei wrote:
[…] ca sa fin obiectivi in Europa notarul are alta menire decat sa legalizeze semnatura traducatorului ! nu am intalnit aceasta forma de legalizare a semnaturii traducatorului nici in Anglia, nici in Austria si nici in Franta, desi am petrecut ceva timp acolo. Ca sa nu mai vorbesc de apostilare dupa traducerea unui act...
Ţările pe care le menţionaţi sunt membre ale Convenţiei de la Haga din 4 octombrie 1961 încă de la început, deci când încă România nici nu aderase la această convenţie, deci este absolut exclus ca în ele să nu se practice apostilarea traducerii. Bineînţeles că nu se apostilează traducerile pentru uz intern, ci doar cele care urmează a se folosi în afara statului membru în care au fost efectuate. Despre situaţia din Franţa nu ştiu mai nimic, deoarece eu nu sunt autorizat şi nu lucrez pe franceză, însă, ca traducător autorizat pt. germană, ştiu o groază de lucruri despre Austria.
Deci dacă o traducere efectuată în Austria, din germană într-o limbă străină, de către un Gerichtsdolmetscher austriac, urmează a se folosi în străinătate, ea nu poate fi folosită decât dacă este apostilată. O mică explicaţie: Gerichtsdolmetscher este denumirea uzuală a interpretului juridic austriac, a cărui denumire oficială completă şi protejată prin lege este allgemein beeideter und gerichtlich zertifizierter Dolmetscher; în Austria, termenul Dolmetscher - interpret include în sine şi sensul de traducător, deci Gerichtsdolmetscher - interpretul juridic - face şi traducerile autorizate scrise, nu numai interpretariatul). De apostilat se apostilează numai actele oficiale. Cum traducerea certificată de Gerichtsdolmetscher nu are calitatea de act oficial, fiindcă respectivul Gerichtsdolmetscher nu este organ al statului austriac şi nici nu are autoritate data de stat să întocmească şi să emită acte oficiale şi, după cum se poate vedea şi aici pe siteul organizaţiei lor profesionale ÖVGD nici nu are ştampilă cu stema ţării, cum greşit cred unii la noi în România, clar că nu se apostilează traducerile doar cu semnătura şi ştampila lui. Pentru a putea fi apostilate, aceste traduceri trebuie mai întâi să dobândească statutul sau calitatea de acte oficiale. Iar asta se face şi în Austria tot prin legalizarea semnăturii interpretului juridic fie de tribunal, fie de notar.
În ce priveşte acceptarea în Austria de către instituţiile statului a traducerilor efectuate în afara Austriei, ele nu sunt acceptate decât apostilate/ supralegalizate; de exemplu, aici pe siteul Universităţii de Ştiinţe Economice din Viena spune clar că această instituţie de învăţământ superior nu acceptă traduceri după acte de studii din afara Austriei decât ori efectuate în Austria de un Gerichtsdolmetscher, ori efectuate în străinătate şi apostilate.
Acelaşi lucru este valabil şi în Germania: pentru a putea fi folosite în străinătate, actele oficiale se apostilează; idem actele oficiale din România care urmează a fi folosite în Germania, după cum se vede pe siteul Ambasadei Germaniei la Bucureşti
Şi în Germania se apostilează traducerile efectuate de traducătorul jurat german, dacă se doreşte folosirea lor în străinătate, iar pentru a fi posibilă apostilarea, este necesară legalizarea semnăturii traducătorului; aceasta se face fie de tribunalul la care este jurat traducătorul, fie de curtea de apel, fie de un notar, prevederile fiind diferite de la land la land. De altfel, nu foarte de mult chiar colegul nostru din Germania, Christian Popescu, scria pe un alt fir de discuţie despre legalizarea semnăturii traducătorului jurat german de către notar în vederea apostilării traducerii.
Annamaria Amik wrote:
[…]mulţi clienţi - cel puţin ai mei - vor documentul final, legalizat cu tot tacâmul şi plătesc la final. Datele ordinului de plată le putem trece doar dacă plătesc ei în avans. Apoi sunt cei care îmi plătesc serviciile la finalul lunii. Summa summarum, formula aceasta elimină orice altă variantă de plată decât cea pe loc sau în avans (ceea ce nu e rău, până la urmă...).
Exact! Normal că nu e rău până la urmă. Mulţi clienţi se lălăie cu plata cu săptălunile, am şi eu experienţe din astea; alţii vor să plătească totul după legalizare, adică la o căruţă de acte să pun eu bani de la mine, sute şi mii de lei; dar poate nu-i am, ce, e obligaţia mea, a traducătorului autorizat, să am musai mereu bani în casă ca să plătesc notarul dinainte în locul clientului nesimţit şi cu pretenţii aberante?
Mădălina Lăcrămioara Ionescu wrote:
Văd că au păstrat și aberația asta, pe lîngă toate celelalte (arhivă, chitanțe etc.). Adică notarul poată să primească bani la nesfîrșit pentru o traducere, traducătorul, deși el e cel care muncește, nu-i primește decît o singură dată.
Nu este o aberaţie, ci este ceva perfect normal şi legal. Notarii publici au dreptul să elibereze copii legalizate după toate actele notariale aflate în arhiva lor, în condiţiile Legii nr. 36/1995 republicată; traducerile legalizate intră şi ele tot în această categorie, fiindcă din moment ce poartă sigiliul şi semnătura notarului public, ele sunt acte notariale, de asta se şi păstrează în arhiva biroului notarial; prin urmare este absolut legal şi corect ca notarii publici să elibereze aceste copii legalizate, în condiţiile legii.
În ce priveşte faptul că notarii publici ar încasa bani din munca noastră, a traducătorilor autorizaţi, acest lucru este total neadevărat. Notarii publici nu percep niciun leu pentru efectuarea traducerii, ci încasează numai onorariul pentru legalizarea de copii ale actelor aflate în arhiva notarului public, respective 5 ron plus TVA pentru fiecare pagină, cf. pct. 18 din Anexa nr. 1 la OMJ nr. 46/C/2011. De ce ar trebui traducătorul să ia vreun leu din onorariul notarului public pt. legalizarea de copie - activitate pe care traducătorul autorizat oricum nici măcar nu are dreptul să o facă?
Într-adevăr, în cazul în care traducerea este efectuată de un traducător autorizat, este vorba de munca altei persoane decât notarul public. Ea este plătită la momentul efectuării ei şi de asemenea şi ulterior, ori de câte ori partea solicită un nou exemplar original de traducere legalizată. În cazul copiei legalizate, singurul care instrumentează această procedură notarială, deci singurul care munceşte efectiv, este notarul public şi de asta este absolut normal ca numai el să încaseze onorariul pentru legalizare de copie.
Situaţia este similară şi în cazul altor acte care nu au fost întocmite de notarul public. De exemplu, în cazul în care partea doreşte un act de stare civilă, să zicem un certificat de naştere, plăteşte Biroului de Stare Civilă o taxă pentru eliberarea certificatului de naştere original. Dacă partea merge la notariat să-şi facă o copie legalizată după acel certificat de naştere, singurul onorariu ce va fi încasat este onorariul notarului public pentru legalizarea de copii după înscrisurile prezentate de părţi, respective 3 ron plus TVA pentru fiecare pagină, cf. pct. 17 din Anexa 1 la OMJ nr. 46/C/2011. Să fie clar: Biroul de Stare Civilă nu încasează niciun leu de aici şi e pe bună dreptate. Tot aşa este şi cu traducerile legalizate: dacă partea doreşte copie legalizată, plăteşte legalizare de copie la notariat; în schimb, dacă partea doreşte un nou exemplar original de traducere, plăteşte preţ întreg pentru acesta la traducătorul autorizat, plus onorariul notarial pentru legalizarea semnăturii traducătorului, deci iată, avantaj tot pentru noi, pentru traducătorii autorizaţi.
Nu vă îngrijorează mai tare faptul că SRLurile de traduceri care lucrează online cu traducători autorizaţi primesc via e-mail şi păstrează în calculatoarele lor traducerile efectuate de traducătorii autorizaţi colaboratori? Şi că SRLurile pot oricând să scoată şi să vândă exemplare în plus cu antetul şi ştampila lor, fără ca traducătorul autorizat să ştie măcar, lucruri care de altfel ni s-a semnalat că s-au şi făcut? Nu vă îngrijorează că SRLurile folosesc documentele respective ca model pt. viitoare traduceri pe care nici nu le mai dau în lucru la traducător, încasând ele toţi banii?
Annamaria Amik wrote:
Care arhivă a traducătorului? Există reglementare cu privire la asta, cum că traducătorul trebuie să ţină o arhivă?
... Apoi cu atâtea date în acea arhivă, nu ar trebui să ne înregistrăm şi ca operatori de date? (nu cunosc legislaţia relevantă, dar întreb aşa, de bun simţ)
La înregistrarea ca operatori de date cu caracter personal nu m-am gândit până acum. Poate că ar trebui şi asta? În orice caz, şi eu zic că e aberantă prevederea ca traducătorii autorizaţi să aibă arhivă, mai ales că acest lucru nu este reglementat nici de Legea nr. 178/1997, nici de nicio altă lege. Arhivă trebuie să ţină biroul notarial, care e obligat prin lege să aibă aşa ceva, lucru care chiar se întâmplă, iar traducerile legalizate, ca acte notariale ce sunt, oricum sunt arhivate în arhiva notariatului care instrumentează legalizarea semnăturii traducătorului, deci nu are rost să fie arhivate şi de traducătorul autorizat.
Pe de altă parte, din ce ştiu de la Arhivele Naţionale, traducerile efectuate de noi, până a fi legalizate de notarul public, nu au calitatea de acte oficiale, nu au nici forţă probantă, nici vvaloare juridică, după cum nu au nici valoare istorică, deci este inutilă arhivarea lor de către noi, fiindcă oricum Arhivele Naţionale, tocmai de asta, nici nu ne-ar prelua această arhivă.
În ce priveşte obligaţia de a avea încăpere separată şi spaţiu special amenajat pentru arhivă, dotat cu sisteme şi mijloace PSI etc. etc., evident că este greu de îndeplinit, ba poate chiar imposibil pt. traducătorii autorizaţi care lucrează la domiciliu şi trăiesc într-o garsonieră sau stau la gazdă într-o singură cameră etc. etc.
Dar poate tot răul spre bine, fiindcă practica va demonstra că tâmpenia asta nu va funcţiona, iar odată ce se vor lovi cu capul de pragul de sus, doar-doar l-or vedea şi pe cel de jos şi vor pricepe că activitatea asta notarială trebuie să o facă exclusiv notariatul, că el trebuie să se ocupe de clienţii lui, să le ia actele în lucru, să le dea la traducătorii lui, să ţină arhivă etc. etc. şi că traducătorul autorizat nu trebuie să lucreze de capul lui, ci numai în cadrul entităţii legalmente competente: notariatul.
Deci noi, traducătorii autorizaţi, nici nu ar trebui să arhivăm nicio cerere a părţii, care de fapt nici nu ar trebui să ne fie adresată nouă, traducătorilor autorizaţi, iar partea de fapt ar trebui să se ducă la notariat şi să solicite, printr-o singură cerere scrisă adresată notarului public, atât aprobarea de către notarul public a efectuării traducerii după înscrisurile prezentate de parte la notariat, cât şi legalizarea traducerii sau a semnăturii traducătorului autorizat. Deci cererea asta a părţii, împreună cu un exemplar de traducere legalizată, ar fi arhivată tot de notariat, nu de noi.
Tot astfel s-ar rezolva cum trebuie şi problema calificării de către notarul public a înscrisului de tradus. În noul Regulament de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 republicată, în mod aberant, această calificare se face post-traducere, când ea de fapt normal şi logic ar trebui să se facă anterior efectuării traducerii, nu să existe riscul să muncească traducătorul degeaba. De altfel, aşa s-a şi procedat în trecut, conform unei propoziţii din art. 66 din Decizia Ministrului Justiţiei nr. 1827/1950 privind organizarea Notariatului de Stat, care era un fel de regulament de punere în aplicare a Decretului nr. 79/1950:
"Înainte de a se efectua traducerea, notarul este dator ca împreună cu traducătorul respectiv sa verifice conţinutul textului prezentat pentru a fi tradus.
El va refuza traducerea textelor în toate cazurile în care prin ele se tinde a se crea o situaţiune contrarie legilor, intereselor Statului, bazei sociale, economice şi politice din Republica Populară Română, de convieţuire socialistă, sau a se aduce vătămare consolidării legalităţii socialiste sau drepturilor şi intereselor cetăţenilor din R.P.R., instituţiunilor, organizaţiunilor de mase, întreprinderilor de Stat, cooperativelor şi oricăror altor instituţii obşteşti.
După efectuarea lucrării, traducătorul va certifica exactitatea traducerii, iar notarul sau substitutul va legaliza semnatura traducatorului." (sublinierea noastră)
Deci iată că în anii 50 se lucra cum trebuie, traducerile de înscrisuri se efectuau numai prin birourile de notariat de stat, cum se numea atunci forma de exercitare a profesie notariale, iar calificarea înscrisului tradus se făcea de către notar împreună cu traducătorul, cum e firesc şi logic, înainte de a se efectua traducerea , deci nu se punea carul înaintea boilor ca acum, în 2013. De asemenea, iată că atunci, în 1950, aprobarea sau refuzul efectuării traducerii era în mod firesc tot de competenţa notarului, nu a traducătorului; traducătorul traducea nu de capul lui, ci numai cu aprobarea notarului de stat.
Eu cred că la fel ar trebui să fie şi astăzi: să facem traducerea numai dacă notarii aprobă efectuarea acesteia, deoarece noi, traducătorii autorizaţi, majoritatea nu avem studii juridice, noi nu avem nici calitatea necesară, nici cunoştinţele juridice să putem face noi calificarea actului. Deci, tocmai de asta, partea să meargă din prima la notariat şi acolo să prezinte înscrisul de tradus, nu la traducător; acolo, la notariat, partea să completeze cerere prin care solicită efectuarea şi legalizarea traducerii de către notarul public, respectiv aprobarea de către notarul public a efectuării traducerii de către traducătorul autorizat şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public; notarul public să efectueze, cu ajutorul traducătorului autorizat, calificarea actului de tradus, iar traducerea să se facă numai dacă notarul public aprobă efectuarea ei, după ce a decis, în urma calificării actului, efectuată în scopul prevenirii litigiilor conform art. 9 din Legea nr. 36/1995 republicată, că actul nu contravine legii şi bunelor moravuri şi că nu există riscul ca traducerea lui să producă efecte juridice nedorite.
Astfel, singurele obligaţii ale traducătorului autorizat ar fi preluarea comenzii de la biroul notarial, efectuarea traducerii, certificarea exactităţii acesteia, semnarea şi ştampilarea ei corespunzătoare, vizarea copiei înscrisului tradus şi anexarea sa la traducere cu ştampila de legătură între pagini şi predarea traducerii către notariatul care i-a dat-o în lucru, de tot restul ocupându-se şi înainte, şi după, exclusiv notariatul. Şi singura răspundere ce i-ar reveni traducătorului autorizat ar fi cea privind exactitatea traducerii, în rest să răspundă notariatul de toate cele, nu noi!
Altfel, noul Regulament are şi părţi bune. Un lucru foarte bun cred că este obligativitatea aplicării ştampilei traducătorului autorizat între pagini, fiindcă asta va duce la eradicarea practicii profesionale incorecte a lucrului cu încheieri semnate şi ştampilate în alb.
De asemenea, tot un lucru foarte bun cred că este şi obligativitatea menţionării în încheierea de certificare a exactităţii traducerii a onorariului încasat de traducătorul autorizat, în speranţa că asta va combate dumpingul şi evaziunea fiscală, sau măcar va contribui la scăderea acestora.
[Bearbeitet am 2013-08-04 18:23 GMT]
| | | | Rose Marie Matei (X)
Local time: 21:18
English to Romanian
+ ...
| Si mai multe nedumeriri | Aug 5, 2013 |
1. Ramane in vigoare prezentarea formulei de certificare pe 2 coloane (limba romana + limba straina) ? E groaznic de stufoasa si de lunga...
2. Ce face notarul, cum va stii ce sa scrie in multiple limbi straine, in dreptul textului din propria formula de certificare " Inscrisul a carui traducere se solicita este un inscris*...... (*act autentic, copie legalizata, etc......) ..........." .
Eu ca traducator nu am cum sa completez (in limba in care s-a efectuat traducerea) rubr... See more 1. Ramane in vigoare prezentarea formulei de certificare pe 2 coloane (limba romana + limba straina) ? E groaznic de stufoasa si de lunga...
2. Ce face notarul, cum va stii ce sa scrie in multiple limbi straine, in dreptul textului din propria formula de certificare " Inscrisul a carui traducere se solicita este un inscris*...... (*act autentic, copie legalizata, etc......) ..........." .
Eu ca traducator nu am cum sa completez (in limba in care s-a efectuat traducerea) rubrica aceea, chiar daca stiu ce fel de act este, pentru ca nu e de competenta mea sa fac calificarea documentului. ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| Mă îndoiesc că va combate dumpingul | Aug 5, 2013 |
Ovidiu Jurj wrote:
De asemenea, tot un lucru foarte bun cred că este şi obligativitatea menţionării în încheierea de certificare a exactităţii traducerii a onorariului încasat de traducătorul autorizat, în speranţa că asta va combate dumpingul şi evaziunea fiscală, sau măcar va contribui la scăderea acestora.
Din moment ce traducerile efectuate de traducătorii autorizaţi la cererea părţilor interesate (adică nu a autorităţilor menţionate în autorizaţie) se fac la tarife negociate, conform legii, nu prea văd cum altfel ar putea regulamentul contribui la scăderea dumpingului decât printr-un "marketing" puţintel cam neadevărat, dacă îi spunem clientului "uite mă, nu pot trece sumă mai mică decât prevăzută în lege, deci trebuie să mă plăteşti la tariful ăsta". În orice caz, măcar tariful prevăzut de lege ar trebui aplicat...
| | | | Bernd Müller (X)
Germany
Local time: 21:18
German to Romanian
+ ...
| În Bavaria, de exemplu | Aug 5, 2013 |
În Bavaria, de exemplu, la tribunalul a care este jurat traducătorul, este depus specimenul de semnătură al acestuia. Pe baza acestui specimen, la Munchen, se eliberează apostila.
Pe undeva, tare sunt de compătimit trad. aut. din RO!
[quote]Ovidiu Jurj wrote:
...
Şi în Germania se apostilează traducerile efectuate de traducătorul jurat german, dacă se doreşte folosirea lor în străinătate, iar pentru a fi posibilă apostilarea, este necesară legalizarea semnăturii traducătorului; aceasta se face fie de tribunalul la care este jurat traducătorul, fie de curtea de apel, fie de un notar, prevederile fiind diferite de la land la land. De altfel, nu foarte de mult chiar colegul nostru din Germania, Christian Popescu, scria pe un alt fir de discuţie despre legalizarea semnăturii traducătorului jurat german de către notar în vederea apostilării traducerii.
[Editat la 2013-08-05 13:03 GMT]
| | | | elenicos (X)
Romania
TOPIC STARTER | corecta si aceasta observatie | Aug 6, 2013 |
Rose Marie Matei wrote:
1. Ramane in vigoare prezentarea formulei de certificare pe 2 coloane (limba romana + limba straina) ? E groaznic de stufoasa si de lunga...
2. Ce face notarul, cum va stii ce sa scrie in multiple limbi straine, in dreptul textului din propria formula de certificare " Inscrisul a carui traducere se solicita este un inscris*...... (*act autentic, copie legalizata, etc......) ..........." .
Eu ca traducator nu am cum sa completez (in limba in care s-a efectuat traducerea) rubrica aceea, chiar daca stiu ce fel de act este, pentru ca nu e de competenta mea sa fac calificarea documentului.
Cred ca acest regulament nu poate fi aplicat in actuala formula. Luat pe bucatele constatam ca este imposibil de efectuat o traducere din limba romana in limba straina. Obeservam ca notarul aplica incheirea de legalizare "ca urmare" a prezentarii traducerii la biroul notarial. Adica, dupa ce a fost efectuata traducerea si incheiata cu formula de certificare a traducatorului. Notarul va atasa incheierea de legalizare a semnaturii traducatorului evident in limba romana. In acest moment traducerea este nula. Nici o autoritate dintr-o tara straina nu va accepta traducerea cu inchiere de legalizare in limba romana. Sunt sigur ca asa se va intampla, din experienta. Beneficiarul va fi obligat sa traduca din nou documentul in strainatate. Alti bani alta distractie. In consecinta logica spune ca mai bine traduci direct in strainatate decat sa traduci de doua ori. Adica e chiar ilogic sa platesti de doua ori. Pretentia notarului ca traducatorul sa traduca si incheierea de legalizare cred ca este abuziva doar daca nu cumva notarul plateste el traducerea acestei incheieri. Sau o plateste clientul? De ce ? O traduce traducatorul gratuit? S-ar putea sa avem surprize.
Pana acum am tradus gratuit incheirea asaaa....din "curtoazie". Dar sa ajungi sa ma obligi cred ca e cam deplasat. Legea care obliga la munca neplatita este nula. Se numeste scalvagism.
Stiu. Pot fi gasite diverse solutii dar la ce mai aveam nevoie de acest regulament?
Azi am auzit un raspuns bun. Traducerea este un act juridic responsabil. Foarte bine, zic! Dar. De ce mai am nevoie de legalizarea notariala? Care mai este rolul notarului daca responsabilitatea pentru calificare, certificare si exactitate revine traducatorului.
Aici las deoparte inteligenta ca nu mai este nevoie de ea. Este vorba de justificarea rationala.
Eu nu o mai regasesc.
De ce nu legalizeaza Tribunalul semnatura traducatorului in acest caz? De ce nu apostileaza Tribunalul semnatura traducatorului in conditiile in care acesta are toata responsabilitatea asupra actului?
[Editat la 2013-08-06 16:15 GMT]
[Editat la 2013-08-07 05:38 GMT]
| | | | | Pages in topic: [1 2 3 4] > | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Efectuarea şi legalizarea traducerilor. Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului | CafeTran Espresso | You've never met a CAT tool this clever!
Translate faster & easier, using a sophisticated CAT tool built by a translator / developer.
Accept jobs from clients who use Trados, MemoQ, Wordfast & major CAT tools.
Download and start using CafeTran Espresso -- for free
Buy now! » |
| | Protemos translation business management system | Create your account in minutes, and start working! 3-month trial for agencies, and free for freelancers!
The system lets you keep client/vendor database, with contacts and rates, manage projects and assign jobs to vendors, issue invoices, track payments, store and manage project files, generate business reports on turnover profit per client/manager etc.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
