| Pages in topic: < [1 2 3 4 5 6 7 8] > | Off topic: Fir despre cărţi Thread poster: one_A
|
|---|
| "În intimitatea secolului 19" | Dec 6, 2005 |
O carte de succes la Gaudeamus, dar de apariţia căreia nu am aflat la timp şi nu am ştiut că se lansează la Târg este În intimitatea secolului 19, de Ioana Pârvulescu, apărută la Humanitas, pe care intenţionez să o cumpăr, fiind atrasă şi de titlu, şi de autoare, de care am mai citit ceva (nu mai ştiu exact ce...). A cumpărat-o cineva?
Şi, a... See more O carte de succes la Gaudeamus, dar de apariţia căreia nu am aflat la timp şi nu am ştiut că se lansează la Târg este În intimitatea secolului 19, de Ioana Pârvulescu, apărută la Humanitas, pe care intenţionez să o cumpăr, fiind atrasă şi de titlu, şi de autoare, de care am mai citit ceva (nu mai ştiu exact ce...). A cumpărat-o cineva?
Şi, altceva, voi ce cărţi mai cumpăraţi? Se apropie sărbătorile şi mă chinui să întocmesc o listă de cărţi frumoase, de făcut cadou.
Mi-am cumpărat şi o droaie de dicţionare de la Gaudeamus, dar acest fir este dedicat cărţilor "de citit", nu cărţilor "de lucru", aşa că, despre ele, în alte fire de discuţie. ▲ Collapse
| | | | | Ce mai citesc copiii noştri, dacă mai citesc? | Feb 2, 2006 |
Mă refer aici la primele cărţi pe care le poate citi un copil imediat după ce învaţă să citească, deci în clasele primare, să zicem între 7 şi 10-11 ani.
Eu nu am copii, dar întâmplarea face că mi s-a cerul sfatul de mai multe ori în problema "ce să-i dau copilului să citească"
Primul meu gând a fost să recomand cartea pe care am citit-o eu la vârsta de 7 ani: Aventurile lui Habarnam ... See more Mă refer aici la primele cărţi pe care le poate citi un copil imediat după ce învaţă să citească, deci în clasele primare, să zicem între 7 şi 10-11 ani.
Eu nu am copii, dar întâmplarea face că mi s-a cerul sfatul de mai multe ori în problema "ce să-i dau copilului să citească"
Primul meu gând a fost să recomand cartea pe care am citit-o eu la vârsta de 7 ani: Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi. Prima ediţie românească a apărut, dacă nu mă înşel, prin 1984, anul în care intram eu în clasa I. Din fericire, cartea a fost reeditată de curând la Humanitas Junior, în 2003, dar se găseşte pe piaţă şi acum. Am recomandat-o mamei unui băieţel de 9-10 ani, cu oarecare neîncredere că îi va plăcea copilului, deja hrănit cu seria Harry Potter... şi am avut o foarte mare bucurie să aflu că i-a plăcut copilului, suficient cât să o citească de unul singur de la cap la coadă
Ce mai urmează? I-am mai sugerat să înceapă uşor cu primul volum al Cronicilor din Narnia, măcar dacă nu-i place primul să nu le mai cumpere şi pe celelalte... Aştept impresia copilului, desigur că vă voi povesti şi vouă cum a decurs lectura ▲ Collapse
| | | | | Lecturi din copilărie | Feb 2, 2006 |
Eu pe vremea aia cred că citeam Cireşarii. Când am mai crescut puţin, am trecut la tomuri grele de genul Shogun şi Tai Pan. Now, those were the days ! Oricum, nu le spuneţi puşlamalelor că s-au făcut şi filme după multe din cărţi. Tre' să-i păcăleşti ca să mai citească ceva.
| | | |
Valentin Alupoaie wrote: Eu pe vremea aia cred că citeam Cireşarii. Când am mai crescut puţin, am trecut la tomuri grele de genul Shogun şi Tai Pan . Now, those were the days ! Oricum, nu le spuneţi puşlamalelor că s-au făcut şi filme după multe din cărţi. Tre' să-i păcăleşti ca să mai citească ceva .
Daaa... those were the days!
Am citit Cireşarii prima dată prin clasa a cincea, când eram cam de vârsta lui Tic Spun "prima" pentru că am citit-o de vreo zece ori de atunci, mai ales volumul 2, care îmi plăcea în mod special, şi volumul 5, la care cam plângeam la sfârşit... Pe vremea aceea chiar îmi propusesem să mă fac "scriitoare", ca să scriu eu continuarea
Din păcate, nişte verişori de-ai mei, generaţia mai nouă, deh, nu au reuşit să o citească nici măcar forţaţi... pentru că la un moment dat s-a introdus chiar în programa şcolară, tocmai în ideea să stimuleze "puşlamalele" să citească.
| | |
|
|
|
andreea
Romania
Local time: 04:39
English to Romanian
+ ...
| Peter Beagle - "Ultima licornă" | Feb 3, 2006 |
Peter Beagle – „Ultima licornă” mi se pare destul de potrivit pentru un copil de 10 ani. Povestea şi atmosfera mi s-au parut mult mai reuşite decât „Lord of the Rings”.... I mean, chiar îţi lasă senzaţia că e un basm, ceva magic.
Pe lângă „Cireşarii” (era şi preferata mea, într-adevăr) , îmi aduc aminte că pe la 10 ani am citit „Oliver Twist”, „David Copperfield” şi „Peter ... See more Peter Beagle – „Ultima licornă” mi se pare destul de potrivit pentru un copil de 10 ani. Povestea şi atmosfera mi s-au parut mult mai reuşite decât „Lord of the Rings”.... I mean, chiar îţi lasă senzaţia că e un basm, ceva magic.
Pe lângă „Cireşarii” (era şi preferata mea, într-adevăr) , îmi aduc aminte că pe la 10 ani am citit „Oliver Twist”, „David Copperfield” şi „Peter Pan”, însă Dickens nu ştiu cât succes ar mai avea la copiii de azi. ▲ Collapse
| | | | lucca
Romania
Local time: 04:39
English to Romanian
| Cireşarii (2) | Feb 3, 2006 |
I-am citit pe măsură ce au apărut cărţile. Voiam să mă fac arheolog...
Constantin Chiriţă mai are o serie de foarte bună calitate, dar mult mai puţin cunoscută: Trilogia în Alb: Pescăruşul, Trandafirul, şi Îngerul Alb. 1969, romane de tip poliţist.
În nicio carte a lui nu există nici măcar un cuvânt despre "orânduire", epocă" sau alte alea. Acest lucru m-a surprins întotdeauna atunci când am recitit Cireşarii mai târziu. După '89 (a murit în 1991) am cit... See more I-am citit pe măsură ce au apărut cărţile. Voiam să mă fac arheolog...
Constantin Chiriţă mai are o serie de foarte bună calitate, dar mult mai puţin cunoscută: Trilogia în Alb: Pescăruşul, Trandafirul, şi Îngerul Alb. 1969, romane de tip poliţist.
În nicio carte a lui nu există nici măcar un cuvânt despre "orânduire", epocă" sau alte alea. Acest lucru m-a surprins întotdeauna atunci când am recitit Cireşarii mai târziu. După '89 (a murit în 1991) am citit însă că a fost unul dintre cei mai "verticali" scriitori români. A fost şi el un Cireşar... ▲ Collapse
| | | | | Cărţi şi filme | Feb 3, 2006 |
andreea18 wrote: Peter Beagle – "Ultima licornă" mi se pare destul de potrivit pentru un copil de 10 ani. Povestea şi atmosfera mi s-au parut mult mai reuşite decât "Lord of the Rings".... I mean, chiar îţi lasă senzaţia că e un basm, ceva magic. Pe lângă "Cireşarii" (era şi preferata mea, într-adevăr ) , îmi aduc aminte că pe la 10 ani am citit "Oliver Twist", "David Copperfield" şi "Peter Pan", însă Dickens nu ştiu cât succes ar mai avea la copiii de azi.
Urmează să citesc şi eu "Ultima licornă" (nu ştiu de ce e licornă şi nu licorn/inorog, dar poate aflu din carte...).
"Stăpânul inelelor" m-a plictisit îngrozitor! Una din cele mai plicticoase cărţi, nici nu am reuşit să trec de jumătatea trilogiei, deşi personajele îmi erau simpatice. Prea multe bătălii. Sunt curioasă dacă este pe gustul generaţiilor mai tinere, sau ei se mulţumesc doar cu filmul.
Şi mie mi-au plăcut cele 3 cărţi enumerate de tine. Dar la "Oliver Twist" am plâns îngrozitor, cred că e cea mai tristă carte pe care am citit-o în copilărie. Am văzut filmul la cinematograf înainte să citesc cartea, prin anii '80, cred că m-a marcat scena în care Oliver întinde castronul şi spune că mai vrea o porţie din terciul acela oribil
Referitor la David Copperfield, tocmai am văzut şi revăzut o ecranizare foarte frumoasă şi foarte bine jucată, în două episoade, pe Hallmark.
| | | | andreea
Romania
Local time: 04:39
English to Romanian
+ ...
| Cărţile din copilărie ... „revisited” | Feb 6, 2006 |
Da, ştiu ce vrei să spui... pe mine însă nu m-au impresionat prea mult aspectele tragice ale povestirilor la vremea accea. Pe mine mă prinsese povestea, câte lucruri li se întâmplau eroilor principali etc etc... De exemplu, îmi dau seama că până vârsta asta, din „Singur pe lume” am rămas doar cu ideea cât de tare îmi plăcea barca aceea unde locuia Arthur, băieţelul bolnav...şi cât de mult mi-ar fi plăcu... See more Da, ştiu ce vrei să spui... pe mine însă nu m-au impresionat prea mult aspectele tragice ale povestirilor la vremea accea. Pe mine mă prinsese povestea, câte lucruri li se întâmplau eroilor principali etc etc... De exemplu, îmi dau seama că până vârsta asta, din „Singur pe lume” am rămas doar cu ideea cât de tare îmi plăcea barca aceea unde locuia Arthur, băieţelul bolnav...şi cât de mult mi-ar fi plăcut şi mie să locuiesc într-o astfel de „casă plutitoare”... atât)...
P.S. Ca să nu mai amintesc de Jules Verne, who is definitely soooooo yesterday, din păcate... Pe Jules Verne sunt convinsă că nu îl mai citeşte nici un copil.
Maria Diaconu wrote: Urmează să citesc şi eu "Ultima licornă" (nu ştiu de ce e licornă şi nu licorn/inorog, dar poate aflu din carte...). "Stăpânul inelelor" m-a plictisit îngrozitor! Una din cele mai plicticoase cărţi, nici nu am reuşit să trec de jumătatea trilogiei, deşi personajele îmi erau simpatice. Prea multe bătălii. Sunt curioasă dacă este pe gustul generaţiilor mai tinere, sau ei se mulţumesc doar cu filmul. Şi mie mi-au plăcut cele 3 cărţi enumerate de tine. Dar la "Oliver Twist" am plâns îngrozitor, cred că e cea mai tristă carte pe care am citit-o în copilărie. Am văzut filmul la cinematograf înainte să citesc cartea, prin anii '80, cred că m-a marcat scena în care Oliver întinde castronul şi spune că mai vrea o porţie din terciul acela oribil Referitor la David Copperfield, tocmai am văzut şi revăzut o ecranizare foarte frumoasă şi foarte bine jucată, în două episoade, pe Hallmark. ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| Thou shalt not take the name of the Precious in vain ! :) | Feb 6, 2006 |
Maria Diaconu wrote:
"Stăpânul inelelor" m-a plictisit îngrozitor! Una din cele mai plicticoase cărţi, nici nu am reuşit să trec de jumătatea trilogiei, deşi personajele îmi erau simpatice. Prea multe bătălii. Sunt curioasă dacă este pe gustul generaţiilor mai tinere, sau ei se mulţumesc doar cu filmul.
Mie mi-au plăcut scenele de bătălie. Sunt chiar bune. Tactici de gherilă pe timp de noapte, asedii, urmăriri, treburi. Chestie de dinamism şi de alternare a firelor narative. Cum ar fi fost să-l urmărim doar pe conaşu' Frodo făcând hiking până-n Mordoru' de la Cucuieţi cu inelu-n coşuleţ? Iniţiatic şi înălţător, sigur, dar e deja o parte destul de dezvoltată. Mie structura mi s-a părut echitabilă. Iar bătăliile acelea imense ţin şi de dimensiunea epică, grandioasă a poveştii. Ce m-a surprins a fost finalul. Am observat eu că se cam termină toată agitaţia pe la jumătatea ultimului volum şi nu ştiam ce se petrece. Chestia cu miscrocosmosul de la hobiţi de-acasă şi reeditarea conflictului nu prea m-au impresionat. Era deja evident că hobiţii sunt nişte antieroi - mai puţin înalţi, voinici şi deştepţi, mâncăcioşi, furăcioşi, năbădăioşi şi aşa mai departe. Îi înţeleg funcţia, sau cel puţin aşa cred, e un anticlimax de genul now let's get down to earth, dar a fost mai mult întristător decât altceva. N-am chef să merg să plătesc facturile, vreau 'napoi în poveste.
| | | | | Pe vremea mea... | Feb 6, 2006 |
... în clasele I-IV era obligatoriu de citit pt. şcoală Povestiri istorice şi trebuia musai să vii şi cu cartea la şcoală, că era considerată ca un manual suplimentar, cam aşa ceva. Lumea de vârsta mea şi mai în vârstă sigur îşi aminteşte despre ce era vorba: 3 cărţi mari, care erau şi cu poze, de Dumitru Almaş parcă; coperta era cu Ştefan cel Mare la volumul I, cu Mihai Viteazul la volumul II şi cu Ceauşescu plantţnd gorunul cel nou de la Ţebea volumul III; ştiu c�... See more ... în clasele I-IV era obligatoriu de citit pt. şcoală Povestiri istorice şi trebuia musai să vii şi cu cartea la şcoală, că era considerată ca un manual suplimentar, cam aşa ceva. Lumea de vârsta mea şi mai în vârstă sigur îşi aminteşte despre ce era vorba: 3 cărţi mari, care erau şi cu poze, de Dumitru Almaş parcă; coperta era cu Ştefan cel Mare la volumul I, cu Mihai Viteazul la volumul II şi cu Ceauşescu plantţnd gorunul cel nou de la Ţebea volumul III; ştiu că erau greu de găsit, era bătaie pe ele la librării şi trebuia să ai pile la librărie ca să le cumperi; apoi Povestiri istorice un singur volum, parcă de Eusebiu Camilar, Cireşarii, Toate Pânzele Sus, Amintirile lui Creangă, na, cam astea erau cărţile româneşti obligatorii. Acuma nu cred că s-ar omorî vreun plod să mai citească aşa ceva.
Dintre cărţile străine, la şcoală se recomanda Jules Verne, dar mie nu mi-a plăcut niciodată, mi s-au părut foarte plictisitoare cărţile lui, nu am putut citi nici măcar una singură cap-coadă. Dickens era de asemenea recomandat şi totodată folosit ca mijloc de propagandă anticapitalistă. Am citit, dar nu m-am omorât. Oricum eu eram genul de plod care mai degrabă ar fi stat toată ziua pe afară decât să citească în casă. Trebuia să îmi placă mult de tot o carte ca să o citesc din proprie iniţiativă. De multe ori nu citeam nici ce era musai, întrebam un plod care a citit, plodul îmi povestea, iar eu, dacă mă punea să răspund la şcoală, ziceam şi io ce mi-a povestit plodul şi mă ducea mintea să zic întotdeauna ce trebuia. Io la o carte, dacă nu îmi plăcea cum începe şi cum se sfârşeşte, nu mai pierdeam vremea să citesc nici restul. Foarte bune şi haioase la orice vârstă sunt cărţile lui Mark Twayn. Şi acuma mi se par super Tom Sawyer şi Huck Finn şi cred că toţi plozii de azi le-ar citi cu plăcere. Dar mai ales îmi plăceau chestiile medievale, Cavalerii Mesei Rotunde, Ivanhoe, apoi printr-a cincea- a şasea m-am apucat de Cavalerii Teutoni, Hannibal, Regii Blestenmaţi, Armele lui Krupp (chit că nu întotdeauna înţelegeam tot ce citeam). Dar cât aveam până în 10 ani, Ivanhoe era cartea mea preferată, şi era şi un serial la televizor şi aveam mare grijă să nu pierd nici un episod din el. ▲ Collapse
| | | | lucca
Romania
Local time: 04:39
English to Romanian
Pe mine m-au impresionat durabil părţile triste din Dickens. Dacă stau să mă gândesc, poate că şi Dickens a contribuit la decizia de a mă face medic. (Dacă stau să mă gândesc.)
Restul acţiunii mi-l amintesc foarte puţin sau deloc Nu simt nici o dorinţă de a reciti Dickens, dimpotrivă
Stăpânul inelelor nu l-am citit şi probabil că nici nu voi reîncerca prea curând. De fapt, ce ni se spune? Că tr... See more Pe mine m-au impresionat durabil părţile triste din Dickens. Dacă stau să mă gândesc, poate că şi Dickens a contribuit la decizia de a mă face medic. (Dacă stau să mă gândesc.)
Restul acţiunii mi-l amintesc foarte puţin sau deloc Nu simt nici o dorinţă de a reciti Dickens, dimpotrivă
Stăpânul inelelor nu l-am citit şi probabil că nici nu voi reîncerca prea curând. De fapt, ce ni se spune? Că trebuie să fim buni, cinstiţi şi curajoşi! Asta am auzit de când eram "pionier". O fi şi acesta un fel de Coelho?
Poate că voi primi angry replies. Totuşi, ata ete!
Prefer Harry Potter (chiar dacă mesajul pe care încearcă să-l transmită este cam acelaşi).
Recomand, în schimb, The thirty-first of June, by JB Priestley, şi The Goblin Reservation, by Clifford D. Simak. They're really wonderfull.
Curios, dar dacă guglim 31st of June, June 31, June 31st, 31st of June etc, obţinem un număr cu totul neaşteptat de mare de hit-uri pentru o dată calendaristică inexistentă, şi nu mai e vorba de literatură, figuri de stil etc. Pe Net, "users-şii", scriu tot felul de minuni, chiar dacă nu este vorba decât de calendarul pe care îl are fiecare în faţă pe birou/perete (este necesară atenţie: astfel de greşeli pot să apară şi în sursele de tradus; mai rău, februarie nu are decât 28/29 zile!).
Bref, pentru mine talentul (imens) al lui Dickens constă în faptul că mă deprimă şi mă descurajează.
Pe de altă parte, literatura fantastică de azi este alcătuită în cea mai mare parte din creaţii epigone şi/sau hiperpromovate. Subliniez, nu în totalitate, ci "în cea mai mare parte". ▲ Collapse
| | | | lucca
Romania
Local time: 04:39
English to Romanian
| Spam or no spam... | Feb 6, 2006 |
Dacă suntem pe calculator, dacă primim un spam singura manevră îndreptăţită este se semnalăm componentei antispam a browser-ului (dacă poate că nu l-a recunoscut ca atare) că este vorba de un mesaj spam (chiar fără să îl deschidem, simplul fapt că nu recunoaştem expeditorul / titlul nu ne spune nimic legat de interesele noastre este suficient). Ulterior, ştergem mesajul cu pricina. ÎN NICI UN CAZ (scuzaţi strigătul, OK?) nu dăm un Reply protestatar. Nu va face decât să î... See more Dacă suntem pe calculator, dacă primim un spam singura manevră îndreptăţită este se semnalăm componentei antispam a browser-ului (dacă poate că nu l-a recunoscut ca atare) că este vorba de un mesaj spam (chiar fără să îl deschidem, simplul fapt că nu recunoaştem expeditorul / titlul nu ne spune nimic legat de interesele noastre este suficient). Ulterior, ştergem mesajul cu pricina. ÎN NICI UN CAZ (scuzaţi strigătul, OK?) nu dăm un Reply protestatar. Nu va face decât să înştiinţeze expeditorul că adresa pe care a expediat este validă şi că merită să încerce să trimită şi alte mesaje spam.
Toate acestea sunt lucruri arhicunoscute de către utilizatorii mai vechi ai Netului, dar unii s-ar putea ca încă să nu le ştie (să nu le fi "internalizat/interiorizat": to grock; de fapt, asta-i ceea ce trebuie cu adevărat).
Din experinţa mea, până acum _toate_ vocile spamului telefonic pe care l-am primit au fost feminine. Mă întreb de ce
În altă ordine de idei: acesta fiind un fir citit de orice vorbitor de română de pe ProZ, cred că ar trebui să o lăsăm mai moale cu mesajele kilometrice cu regionalisme, dialectalisme, pitorescisme lingvistice şi altele asemenea. Personal, presupun că aici vorbim toţi româna "literară" (sau cum s-o chema ea potrivit celui mai recent doom al limbii). Ce interese "speciale" am putea avea ca să promovăm variante de exprimare?
Pe de altă parte, nu mult, ci substanţial.
Îmi pare rău, dar şi timpul meu este limitat, la fel cum este, sunt convins, timpul celor mai mulţi cititori ai ProZ.ro.
Ceea ce "atac" nu este o persoană, ci un "stil". ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| Substitut pentru Discovery Channel | Feb 8, 2006 |
Văd ca avem amintiri comune despre Dickens, Jules Verne şi Dumitru Almaş Pe primul am învăţat să-l apreciez muuult mai târziu (it’s an acquired taste – nu neg că poate fi deprimant, dar one man’s poison is another man’s meat ), pe al doilea îl citeam din scoarţă în scoarţă fără să mă plictisesc (datele geografice şi notele de subsol mi ... See more Văd ca avem amintiri comune despre Dickens, Jules Verne şi Dumitru Almaş Pe primul am învăţat să-l apreciez muuult mai târziu (it’s an acquired taste – nu neg că poate fi deprimant, dar one man’s poison is another man’s meat ), pe al doilea îl citeam din scoarţă în scoarţă fără să mă plictisesc (datele geografice şi notele de subsol mi se păreau fascinante, mai ales terminologia maritimă pentru care acum mi-ar trebui o mare doză de răbdare auto-impusă), iar cărţile celui de-al treilea îmi plăceau fiindcă erau bogat ilustrate. A propos de Almaş – vă recomand eseul lui Angelo Mitchievici, “Poveşti, legende, utopii. Dumitru Almaş la şcoala istoriei” (în volumul al doilea din “Explorări în comunismul românesc”, de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir, Editura Polirom, 2005).
Nu-şi aminteşte nimeni cărţile ruseşti (Ed. Raduga şi editura nu ştiu care din România) cu plante şi animale? Erau superbe, nu m-am putut despărţi de ele până acum câţiva ani, când le-am dăruit unui copil care probabil că nici nu s-a uitat la ele Erau un fel de Discovery Channel la purtător ▲ Collapse
| | | | lucca
Romania
Local time: 04:39
English to Romanian
| Discovery in the fifties... | Feb 8, 2006 |
Dickens e un scriitor formidabil. Totuşi, nu pot să spun că îmi face plăcere să îl citesc. Se fac ecranizări excelente după el, chiar recent, iar Dickens readings (mă rog, emulaţiile respective sau reprezentările în filme) sunt cu totul remarcabile şi acum. Întotdeauna m-am întrebat cum ar suna nişte Sherwood Anderson readings. Cred că great.
Jules Verne... îmi place şi acum. Ştiu că nu e "marea literatură", dar mă străduiesc să nu uit când a scris. Fără el, po... See more Dickens e un scriitor formidabil. Totuşi, nu pot să spun că îmi face plăcere să îl citesc. Se fac ecranizări excelente după el, chiar recent, iar Dickens readings (mă rog, emulaţiile respective sau reprezentările în filme) sunt cu totul remarcabile şi acum. Întotdeauna m-am întrebat cum ar suna nişte Sherwood Anderson readings. Cred că great.
Jules Verne... îmi place şi acum. Ştiu că nu e "marea literatură", dar mă străduiesc să nu uit când a scris. Fără el, poate că viaţa mea ar fi luat altă direcţie.
N-am citit nimic de Dumitru Almaş, chiar dacă am băgat de seamă (mama mea fiind bibliotecara liceului) că devenise foarte popular printre elevii din clasele mai mici.
În materie de mitologie am avut norocul să citesc Mitologia lui I. Kiriac (o avea tata în bibliotecă):
http://193.231.8.205/scripts/mgwms32.dll?P0=1&P1=516141&P2=16&P5=10&P9=0&P10=0&P12=5977348788&P16=R&P17=0&P3=R_TI&P6=KIRIAC_I.
şi, mai târziu, "Legendele şi miturile Greciei antice", de un autor sovietic (celebru), Kun. Mitologia lui Kiriac (era medic!) am citit-o când eram copil, mi s-a întipărit bine şi mă ajută acum ca traducător: e greu să-mi scape aluzii sau denumiri mitologice (cu atât mai mult cu cât erau meticulos prezentate în paralel terminologiile mitologice greacă şi romană).
Nu ştiu cine îl înlocuieşte acum pe Dickens. Poate nimeni, poate telenovelele... În locul lui Jules Verne s-au impus alţi mari popularizatori, în primul rând Isaac Asimov. În locul lui D. Almaş... cred că Almaş e actual şi acum (la fel ca şi Kun - reeditat după 1989 - şi I. Kiriac, pentru cine are acces la cartea acestuia; ediţia pe care am citit-o eu era, cel mai probabil, cea din 1931, dar după cât de praf era făcută, putea fi şi cea din 1920).
Şi mai există şi Internetul. ▲ Collapse
| | | | | Literatura pentru copii ... se întoarce :) | Feb 19, 2006 |
Când vreau să-mi descreţesc fruntea recitesc Cipi, acest pitic uriaş de Fodor Sandor. Are un umor extraordinar şi pentru toate vârstele. Pentru mine e un fel de Cartoon network, plină de glume care fac deliciul "oamenilor mari".
| | | | | Pages in topic: < [1 2 3 4 5 6 7 8] > | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Fir despre cărţi | Trados Studio 2022 Freelance | The leading translation software used by over 270,000 translators.
Designed with your feedback in mind, Trados Studio 2022 delivers an unrivalled, powerful desktop
and cloud solution, empowering you to work in the most efficient and cost-effective way.
More info » |
| | TM-Town | Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business
Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
