Dimineața de duminică ce cobora
M-am trezit, deci, duminică dimineața
Fără vreo șansă să țin capul sus, nu mă durea.
Și-am mai luat o bere ca desert,
Cum cea de de mic dejun nu era rea.
Și-am găsit cea mai curată cămașă murdară.
Bâjbâind apoi prin garderoba mea.
Mi-am spălat fața și m-am pieptănat
Și m-am împleticit pe scări în jos să-ntâmpin ziua.
Mi-am fumat mințile noaptea trecută
Luându-mă cu țigările și cu cântarea.
Am aprins apoi prima țigară și am privit un copilaș
Care, lovind o doză cu piciorul, se juca.
M-am plimbat pe stradă în jos apoi
Simțind mirosul duminicii de pui fript de pe la cineva.
Și Doamne, m-a purtat în urmă la ce-am pierdut
Undeva, cumva prin calea mea.
La o plimbare de duminică dimineața,
Cum mi-aș dori, Doamne, sa fiu turmentat.
Pentru ca e ceva-n duminică
Ce face trupul să se simt-abandonat.
Și nu există vreun sfârșit
Să sune pe jumate atât de-nsingurat
Ca o plimbare prin orașul adormit
Și dimineața de duminică ce cobora.
În parc am văzut un tătic
Cu o fetiță râzând pe care-ntr-un scrânciob o legăna.
Și m-am oprit lângă o școală de duminică
Ascultând cântecele ce corul le cânta.
Apoi m-am îndreptat pe stradă-n jos,
Și de departe un clinchet singuratic răsuna,
Și i se auzea prin canion ecoul
Ca visele risipite ale zilei de ieri.